Ţesutul limfoid asociat tractului gastrointestinal (GALT) reprezintă cea mai mare masă de celule cu competențe imunitare din organismul uman. Eficiența funcționării celulelor GALT este legată de calitatea și cantitatea colonizării bacteriene cu bacterii sanogene (pozitive) a tractului gastrointestinal. Din interacțiunea celulelor GALT cu flora comensală a intestinului (bacteriile care se regăsesc în mod natural aici, nedăunătoare), cercetătorii cred că derivă un tip de memorie, similară celei a sistemului imunitar general, care permite tractului digestiv să recunoască și în viitor anumite particule de hrană sau diferiţi antigeni şi agenţi patogeni ca fiind acceptabili (deci care nu declanșează un răspuns imunitar și inflamator) sau nocivi.
Societatea modernă a generat în ultimul secol numeroase provocări noi pentru organismul uman, la care acesta a trebuit să se adapteze într-un timp relativ scurt. Multitudinea xenobioticelor noi (substanţe chimice, străine organismului) la care suntem expuşi prin alimentaţie, apă, sol, aer precum și cele ajunse în organism din cauza stilului de viaţă (alcool, fumat, stres prelungit, deficenţe nutriţionale) reprezintă o ameninţare majoră la adresa sănătăţii moderne. Un raport realizat în SUA (publicat de „Pesticides Action Network” pe baza unor date colectate de „Food and Drug Administration”) a arătat că un individ este expus în medie la 70 de substanţe chimice toxice doar prin intermediul alimentaţiei. La acestea se adaugă în mod evident alte substanţe toxice provenind din aer, substanţe din industria chimică, din produsele de igienă personală şi cele de igienă domestică.
Incidenţa afecţiunilor cronice a crescut foarte mult în ultimele decenii, determinând o scădere a mediei de vârstă la care se declanşează astfel de probleme. În aceste condiţii, strategiile de prevenire a multor afecţiuni cronice reprezintă cea mai importantă şi eficientă abordare pentru sănătate. La aceasta se adaugă necesitatea susţinerii sistemului imunitar, inclusiv a celui de detoxifiere, pentru a face faţă cât mai bine agresiunilor externe. Spre exemplu, afectarea funcţionării celulelor imunitare GALT (din cauze precum intoleranţe alimentare nedepistate, digerare ineficientă a proteinelor, sindromul intestinului permeabil, infecţii virale, bacteriene şi fungice) generează o reacţie de inflamare şi stres al organismului.
Acest lucru duce la creşterea secreţiei de cortizol de către glandele suprarenale, la fel ca în cazul situaţiilor de stres cu care ne confruntăm zilnic. Cortizolul la rândul său suprimă funcţionarea optimă a sistemului imunitar, ceea ce continuă cercul vicios: tractul digestiv nu mai este eficient în selectarea şi eliminarea toxinelor și a agenţilor patogeni, aceştia determină inflamaţii cronice ale mucoasei intestinale, care generează deficienţe de absorbţie şi tulburări ale producţiei de factori imunitari intestinali ş.a.m.d.
GALT (gut-associated lymphoid tissue), „țesutul limfoid asociat mucoasei digestive”, este sediul a 70-80% din celulele sistemului nostru imunitar, fiind un sistem de celule limfoide aflate pe suprafaţa epitelială a tractului gastrointestinal. De asemenea, se estimează că limfocitele T asociate epteliului de la suprafaţa intestinului subţire reprezintă aproximativ 60% din numărul total de limfocite din organism (conform Diviziei de Gastroenterologie, Mount Sinai School of Medicine, NY).
GALT conţine atât ţesut limfoid organizat (precum ganglionii limfatici mezenterici), cât şi limfocite difuz organizate, prezente în epiteliul intestinal. La nivelul acestora din urmă se produce şi imunoglobulina A, o substanţă (anticorp) cu rol esenţial în protecţia mucoasei intestinale şi a întregului organismului faţă de anumiţi antigeni. Imunoglublina A are un rol important în cadrul sistemului imunitar deoarece este implicată în formarea de anticorpi care ajută la prevenirea aderării antigenilor respectivi la epiteliul intestinal și ajută la excretarea lor.
În mod normal, limfa este drenată zilnic prin cei aproximativ 500 de noduli limfatici din organism, iar cea mai mare concentraţie se regăseşte în GALT, în tractul digestiv. Agenţii patogeni care supravieţuiesc primelor faze ale digestiei sunt identificaţi de receptorii din GALT, care coordonează apoi un răspuns imunitar corespunzător. De exemplu, persoanele cu un deficit al enzimelor necesare pentru digestia lactatelor cunosc reacţia de intoleranţă a organismului, chiar dacă nu ştiu poate că aceasta se datorează răspunsului imunitar provocat de celulele GALT.
GALT şi funcţiile digestive
Interacţiunile celulelor GALT cu funcţiile gastrointestinale sunt dinamice. Spre exemplu, sub acţiunea anumitor stimuli, celulele GALT contribuie la creşterea sau scăderea permeabilităţii intestinale, sau provoacă reacţii de intoleranţă/ eliminare/ degradare a unor antigeni. Decizia de a induce toleranţa mucoasei sau reacţia de inflamare revine în sarcina acestor celule imunitare localizate în diferite părţi ale tractului intestinal.
De regulă, funcţionarea optimă a GALT inhibă răspunsul alergic și scade sensibilitatea alimentară, motiv pentru care prevalenţa intoleranţelor și alergiilor alimentare indică anumite disfuncţii ale acestui ţesut şi, implicit, ale sistemului imunitar. Dar această funcţionare optimă este strâns legată şi de popularea corespunzătoare a intestinului cu microflora bacteriană sanogenă.
GALT şi disbioza intestinală
Perturbarea echilibrului microbiotic intestinal (disbioza) se asociază frecvent cu sindromul intestinului permeabil. Ambele tulburări au ca urmare eliminarea deficitară a antigenilor din tractul digestiv şi pătrunderea lor fluxul sangvin şi limfatic. Microflora bacteriană formează o peliculă (un biofilm) de-a lungul pereţilor intestinali. Atunci când acest strat bacterian este afectat de toxine din alimentaţie, diferiţi agenţi patogeni sau chiar macromolecule de hrană insuficient digerată, este afectată direct şi capacitatea de absorbţie de nutrienţi a membranelor mucoasei intestinale. Disbioza cronicizată duce în timp la iritarea şi inflamarea vililor, care fac parte din suprafaţa absorbantă a peretelui intestinal.
Studii efectuate pe şoareci de laborator au arătat că indivizii la care tractul digestiv a fost sterilizat, deci fără microflora bacteriana sanogenă, au manifestat dereglări ale funcţiei celulelor GALT şi alte sistemului imunitar per ansamblu. Simbioza dintre sănătatea microflorei bacteriene benefice şi funcționarea optimă a celulelor GALT, ca parte esenţială a sistemului imunitar, este un element foarte important în prevenirea şi tratarea multor afecţiuni cronice. Celulele GALT primesc de la microflora intestinală informaţii referitor la agenţii patogeni care au trecut de filtrele iniţiale. Acest sistem complex trebuie să decidă atunci împotriva căror agenţi este necesară declanşarea unui anumit răspuns de tip alergic. Informaţia este transmisă apoi la sistemul imunitar şi cel endocrin.
Microflora bacteriană sănătoasă din intestin, respectiv proliferarea acesteia în detrimentul celei patogene influenţează direct capacitatea de apărare a întregului organism. Un exemplu bun al interdependenței dintre această microfloră şi starea generală a organismului este producţia vitaminei K, un factor coagulant esenţial. Această vitamină este preluată parţial din alimentaţie, însă este produsă şi în intestin prin acţiunea microflorei. Dacă funcţionarea acesteia este perturbată (de toxine, medicamente, alimentaţie dezechilibrată, agenţi patogeni), deficitul de vitamina K din organism poate avea consecinţe grave precum creşterea riscului de hemoragii chiar şi în cazul unor traumatisme minore.
Aşa cum au arătat mai multe studii (printre care şi unul realizat la Londra, publicat în Journal of Nutrition, 2007), sistemul imunitar digestiv este puternic influenţat de alimentaţie, cu atât mai mult atunci când sunt deja instalate afecţiuni cronice precum boala Crohn sau enterocolita necrozantă. Eliminarea agenţilor patogeni şi a substanţelor toxice care afectează tractul digestiv (implicit şi celulele cu rol imuniar din cadrul GALT) şi regenerarea acestuia influenţează pozitiv evoluţia unor afecţiuni localizate atât în tractul digestiv, cât şi în alte părţi ale organismului mai îndepărtate de sfera digestivă. Studiile au arătat, spre exemplu, că aportul de inulină şi oligofructoză are efecte benefice asupra GALT, stimulând producția de SCFA (acizi graşi cu lanţ scurt) care au rol imunoreglator – conform Federal Research Center for Nutrition and Food, Germania, „Journal of Nutrition”, 2007).
GALT şi alergiile alimentare
Alergiile sunt expresia unor reacţii exacerbate ale sistemului imunitar în urma anumitor stimuli. Sistemul imunitar este o reţea foarte complexă din care fac parte mai multe tipuri de leucocite (limfocite, granulocite și altele) şi celulele GALT, din care cea mai mare parte se află în sistemul digestiv.
Declanşarea reacţiei alergice precedă declanşarea simptomatologiei specifice. Reacţia alergică a organismului față de anumiţi antigeni este declanşată în condiţiile în care tractul digestiv (celulele GALT și microflora bacteriană sanogenă din intestin) nu îşi îndeplineşte corect funcţia de protecţie fizică (oprirea trecerii antigenilor şi a agenţilor patogeni prin peretele intestinal direct în sânge) şi biochimică (prin neutralizarea antigenilor şi a agenților patogeni şi stimularea eliminării lor).
Conexiunea dintre acţiunea celulelor GALT şi restul sistemului imunitar
Cea mai importantă consecință a unei infecții în zona digestivă este declanșarea unui răspuns inflamator, mediatorii inflamatori dând semnalul pentru activarea și dezvoltarea limfocitelor naive, care sunt limfocitele produse de măduva roșie și de timus, care nu au venit încă în contact cu antigeni. Acestea intră prin fluxul sangvin în țesuturile limfoide, unde pot întâlni diferiți antigeni care le activează. De aici, limfocitele activate circulă prin sistemul limfatic ce irigă intestinele, trece prin ganglionii limfatici mezenterici pentru a ajunge prin sânge în întregul organism. Apoi ele revin în țesuturile mucoase prin microcirculația sangvină a pereților intestinali și a altor zone în care se află țesuturi de tip MALT (plămânii, organelle de reproducere).
Astfel, un răspuns imunitar care a fost început de antigeni prezenți într-un număr limitat în plăcile Peyer este diseminat în toate țesuturile mucoase din organism. Acestea se regăsesc doar în intestinul subțire, dar foliculi similari cu celulele plăcilor Peyer se regăsesc și în apendice, în alte porțiuni din tractul gastrointestinal și în tractul respirator.
Aceste căi de circulație a limfocitelor sunt distincte de, respectiv paralele cu circuitul limfocitelor în restul sistemului limfoid periferic (format din splină și nodulii limfatici) și fac parte din așa-numitul sistem mucos limfoid. Zonele mucoase din organism sunt vulnerabile față de infecții și posedă de aceea mecanisme imunitare complexe, atât înnăscute, cât și adaptative. De fapt, în afara infecțiilor pe calea mucoasă, singurele alte modalități de contractare a infecțiilor sunt prin intermediul sângelui (injecții, transfuzii sau mușcături). În plus există numeroase dovezi ale interacțiunii dintre sistemul imunitar mucos și sistemul imunitar general, motiv pentru care acesta din urmă este extrem de important pentru protejarea organismului uman.
Conform mai multor cercetări (printre care un studiu publicat în ”Clinical Microbiology Reviews”, 2001), un răspuns imunitar eficient în țesuturile mucoase limfoide generează reacții eficiente de protecție și în sistemul imunitar general. Mai mult, s-a constatat că stimularea sistemului imunitar general (de regulă prin injecții – vaccinuri) nu generează întotdeauna și un răspuns imunitar mucos, în schimb stimularea răspunsului imunitar în țesuturile limfoide mucoase poate duce la producția de celule imunitare B și T atât în mediul mucos, cât și în alte zone ale sistemului imunitar general.
