Foarte mulți dintre noi ne confruntăm măcar o dată în viață cu o experiență dureroasă generată de prezența calculilor renali sau a depunerilor de nisip. Cei mai frecvenți (peste 50% incidență) sunt calculii pe bază de calciu în combinație cu fosfat sau oxalat. Calculii renali sunt cristale care se separă din urină și se acumulează în interiorul rinichiului. Dacă rămân de dimensiuni mici, se pot elimina prin tractul urinar.
Calculii pot conține diverse combinații. Cei mai frecvenți sunt calculii pe bază de calciu în combinație cu fosfat sau oxalat. Struviții se formează în general după o infecție urinară. Conțin de obicei magneziu și reziduuri de amoniac. O altă categorie sunt calculii care conțin urați, efect al excesului de acid uric în sânge (dereglare a metabolismului proteinelor sau un consum excesiv). Mai rar se întâlnesc calculii din cistină. Acumulările de cistină au drept cauză o boală genetică.
Care sunt cauzele calculilor renali?
Sunt mai multe cauze care pot duce la formarea calculilor:
- Predispoziția genetică.
- Infecții urinare.
- Rinichi polichistic.
- Hiperparatiroidism (modificări în metabolismul calciului).
- Hiperuricosuria, hipercalciuria.
- Consum excesiv de vitamină D.
- Consumul de antiacide cu carbonat de calciu. Nu mai este suficient acid în stomac care să asigure absorbția corectă a mineralelor.
- Apa băută este foarte dură, adică are un conținut mare de minerale.
- Nu se consumă suficientă apă și rinichiul nu are cu ce elimina reziduurile.
- Există dereglări în metabolismul calciului sau se ia o cantitate prea mare de suplimente de calciu (pe bază de carbonat de calciu).
- Se consumă o cantitate prea mare de alimente care conțin oxalați (spanac, roșii, rubarbă, sfeclă, căpșuni).
- Se consumă o cantitate prea mare de vitamină C sintetică (acidul ascorbic obținut prin sinteză chimică are un traseu metabolic mai lung și formează la un moment dat acid oxalic).
- Există o deficiență de vitamină K2.
Zeama de lămâie, remediu rapid și eficient
Ideal este să încercăm să corectăm greșelile pe care le facem. Dar, dacă totuși se întâmplă să avem depuneri de nisip sau calculi, în special cei formați din oxalați sau fosfați de calciu, există un remediu rapid și eficient: zeama de lămâie.
Metode de administrare sunt mai multe, dar cea care în cazul meu a funcționat întotdeauna este următoarea: se storc lămâi până se obține o cantitate de 200 ml zeamă. Se completează cu apă plată sau minerală până la 1 litru. După preferință se poate adăuga și ghimbir și se poate îndulci cu miere, sirop de agave sau stevia. Este important ca lichidul să se consume pe stomacul gol – primul pahar dimineața și restul între mese, în 4-5 prize a câte 200-250 ml. Este important ca după fiecare pahar băut să vă clătiți foarte bine gura cu apă pentru ca acidul din lămâie să nu atace smalțul dentar.
Dacă se va consuma limonada împreună cu mâncare, tot amestecul se va duce pe traseul intestinal și efectul de curățare rapidă a rinichilor va fi ratat sau, în cel mai bun caz, întârziat.
În general, efectul apare chiar din prima zi, dar ideal ar fi să repetați procedura măcar 3-4 zile la rând.
De regulă, tratamentul este bine tolerat, dar dacă apar arsuri la stomac sau alte stări de disconfort gastric, va trebui să găsim alte metode și remedii.
Lămâia aduce acidul necesar pentru abosorbția corectă a mineralelor. În organismul uman, valoarea pH-ului trebuie menținută cât mai constantă în fiecare segment al tractului digestiv. Pentru a contracara aciditatea lămâii, organismul va scoate calciul din depozitele cel mai rapid accesibile.
Pentru a evita pe viitor formarea de calculi renali, încercați ca măcar o zi pe lună să consumați această limonadă în același mod: 1 litru limonadă în 4-5 prize pe zi, pe stomacul gol. Sau vă puteți începe ziua cu un pahar mare de apă în care puneți și zeamă de lămâie.
Încercați de asemenea să creșteți consumul de vitamina K2 din alimentație (varză murată, kefir, brânză brie, natto, soia fermentată) sau din suplimente (80-100 micrograme/zi).
