Pe scurt, este vorba despre o slăbiciune a mușchilor voluntari ai corpului, de aici reieșind și explicația denumirii de „miastenia gravis”, care înseamnă „slăbiciune musculară severă”.
Așadar, cum ar trebui abordată această afecțiune? Care sunt nevoile pacientului cu miastenia gravis?
Ne-au povestit mai multe despre acest subiect Simona Dragomir și invitatele sale, Adriana Harja, președintele Asociației Miastenia Gravis România, și Mihaela Bărăgan, vicepreședintele Asociației Miastenia Gravis România, în cadrul emisiunii Trăiește sănătos.
Ce este miastenia gravis?
Miastenia gravis este o boală neuromusculară autoimună care se manifestă prin mai multe simptome specifice, printre care se numără:
- slăbiciune variabilă a mușchilor voluntari
- oboseală (atunci când se mișcă, mănâncă, vorbesc etc.)
- pleoapă căzută
- scăderea capacității de a vorbi
Cu toate că există un număr destul de redus de persoane care descoperă că au această afecțiune, Asociația Miastenia Gravis România s-a înființat tocmai din dorința de a le fi alături atât fizic, cât și moral celor aflați în suferință.
Dependența de medicamente – o problemă importantă în miastenia gravis
Din fericire, simptomele bolii pot fi ținute sub control cu ajutorul medicamentelor, dar, din păcate, tratamentul este unul pe viață. În caz contrar, dacă tratamentul nu este administrat la timp, simptomele reîncep să apară și chiar să se agraveze. Așadar, dacă se ajunge la pragul de 8 ore de la administrarea ultimei doze, pacientul riscă să se confrunte cu imposibilitatea de a se mișca, de a se ridica din pat, de pe scaun etc. Dacă cele 8 ore trec și tot nu este administrat medicamentul, pacientul nu reușește nici să se pieptene, să își ridice mâna, iar de la 12 ore în sus, apare incapacitatea de a vorbi, iar 24 de ore anunță deja probleme grave de respirație.
Cum se stabilește diagnosticul de miastenia gravis?
În general, pacienții se prezintă la medic în momentul în care observă că simptomele persistă și, chiar dacă se diminuează, revin peste puțin timp. Din această cauză, medicii au tendința de a subestima semnele pe care pacienții le comunică și decid să îi trimită la cabinetele psihologilor sau ale psihiatrilor, pentru a gestiona posibila tulburare.
Totuși, în cel mai bun caz, medicul neurolog atribuie un diagnostic corect. Se fac anumite teste fizice, test la Miostinul injectabil (se introduce serul în venă, iar bolnavul cu miastenie reacționează și își revine din starea de moleșeală) și teste de anticorpi, pentru că miastenia poate fi cu două tipuri de anticorpi: anti-receptori colină și anti-MuSK, dar mai există și miastenia gravis seronegativă. De aceea, simptomele împreună cu testele respective ar trebui să îl conducă pe medicul neurolog către un diagnostic corect.
Pentru mai multe informații despre miastenia gravis și despre ce metode de tratament există la dispoziție, vă invităm să urmăriți întreaga emisiune aflată la începutul acestui articol. Veți putea afla:
- Ce este Miastenia Gravis?
- Care sunt simptomele care caracterizează această afecțiune?
- Din ce cauză apare această boală?
- Cine se poate îmbolnăvi de MG?
- Cum se pune diagnosticul pentru MG? La ce medic ar trebui să apelăm în cazul în care ne confruntăm cu slăbiciune musculară?
- Poate fi MG vindecată? Ce metode de tratament există pentru MG, în prezent?
Vizionare plăcută!
