Cocteilurile de medicamente pentru scăderea colesterolului și a tensiunii arteriale, de antidiabetice, antidepresive și analgezice fac parte din „meniul zilnic” al multora. Pe lângă efectele terapeutice, medicamentele pot produce efecte secundare trecătoare, cum ar fi stări de greață sau amețeli, somnolență, insomnie, erupții cutanate, ușoare dureri de cap sau abdominale. Pe termen lung, însă, unele substanțe active ne pot scădea semnificativ nivelurile de nutrienți esențiali sau pot împiedica organismul să le absoarbă sau să le producă.
Care sunt nutrienții esențiali și ce rol au?
Aproximativ 50 de macro și micronutrienți sunt considerați esențiali pentru sănătate: aminoacizii (izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina, triptofanul, valina, cisteina și histidina), vitaminele liposolubile naturale (A, D, E și K), vitaminele hidrosolubile naturale (vitaminele din grupa B, vitamina C și vitamina H), două serii de acizi grași esențiali (omega 6 și omega 3) și mineralele (calciu, magneziu, fosfor, potasiu, sodiu, sulf, fier, zinc, cupru, mangan, crom, seleniu, cobalt, fluor, iod, molibden, germaniu, siliciu, bor).
Aminoacizii stau la baza formării tuturor proteinelor și reprezintă o mare parte din țesuturi, celule și mușchi. Deficitul de aminoacizi are ca efecte afecțiuni digestive, dermatologice, insomnii, oboseală cronică și scăderea capacității de concentrare.
Vitaminele hidrosolubile ne protejează împotriva depresiei, stresului, anxietății, confuziei, asteniei, labilității emoționale, susțin funcția sistemului imunitar, au efect antiinflamator, anihilează radicalii liberi, previn apariția alergiilor și bolilor cardiovasculare și neurodegenerative. Sunt solubile în soluții apoase, iar excesul este eliminat din organism.
Vitaminele liposolubile se absorb în prezența grăsimilor alimentare și pot crea stări de hipervitaminoză. Susțin, între altele, vederea, fertilitatea, funcționarea inimii și a mușchilor, coagularea sângelui, sănătatea sistemului osteoarticular.
Mineralele sunt esențiale în procesele de creștere, dezvoltare, vindecare, pentru funcționarea optimă a sistemului nervos, cardiovascular, digestiv, respirator, excretor și a fiecărei celule din cele 60-100 de mii de miliarde de celule din corpul omenesc.
Cum devin medicamentele „hoți de nutrienți”?
Administrarea pe termen lung a unor medicamente afectează nivelul nutrienților prin mai multe mecanisme: scăderea sau creșterea apetitului, îndeosebi pentru produse dezechilibrate nutrițional, scăderea absorbției nutrienților la nivelul sistemului gastrointestinal, creșterea ratei metabolismului intermediar, excreție renală, perturbarea nutrienților la nivel celular, prin prisma unicității genetice (fiecare organism metabolizează medicamentele diferit) sau în cazul existenței unei boli cronice, consumptive.
Când trebuie să întărim paza?
În cazul bolilor cardiovasculare, se administrează statine care reduc colesterolul „rău” LDL și cresc nivelurile colesterolului „bun” HDL, însă inhibă producția de coenzima Q10. Consecințele deficitului de coenzima Q10 pot fi foarte grave, întrucât se poate ajunge la insuficiență cardiacă. În Canada, producătorii de statine au obligația să includă atenționări cu privire la posibilitatea afectării funcției cardiace și apariției miopatiilor.
Medicii prescriu potasiu împreună cu diureticele din categoria tiazidelor, utilizate ca primă opțiune de tratament în hipertensiune arterială. Acestea, însă, scad și nivelurile altor minerale, de exemplu ale magneziului și zincului. Diureticele produc urinări frecvente și transpirație excesivă, fapt ce poate declanșa dezechilibre hidroelectrolitice cu manifestări grave, precum crampe, somnolență, confuzie, paralizii, aritmii, atacuri de apoplexie și comă. Conform rezultatelor unui studiu care a inclus pacienți sub tratament cu diuretice, 8,5% aveau hipokaliemie (nivel scăzut al potasiului), iar 13,7% hiponatremie (nivel scăzut al sodiului). În timpul tratamentului, este important să se testeze nivelurile potasiului și sodiului cu atât mai mult cu cât în bolile cardiovasculare consumul de sodiu trebuie limitat. Diureticele tiazidice scad și magneziul și zincul seric, iar diureticele de ansă (care acționează la nivelul anselor Henle ale nefronilor) reduc resursele de potasiu, magneziu, calciu, zinc, vitaminele B6, B1 și C. Conform unui studiu care a inclus pacienți cu insuficiență cardiacă sub tratament cu 80 mg și respectiv 40 mg de furosemid pe zi, 98% dintre pacienții din primul grup și 57% dintre pacienții din al doilea grup aveau deficit de vitamina B1, ceea ce demonstrează importanța dozei. Furosemidul influențează și excreția de vitamina C și B6 și produce și deficite de calciu, magneziu, potasiu și zinc.
Betablocantele sunt incluse foarte frecvent în schemele de tratament pentru tensiune arterială, infarct miocardic, glaucom, migrenă, crize de angor și sindrom algic. Acestea creează deficite de coenzima Q10 și reduc producția de melatonină prin blocarea receptorilor beta, dar și a acțiunii unei enzime necesare pentru acest hormon, care reglează ritmul circadian și ne ajută să avem un somn liniștit. Pentru a contrabalansa acest efect negativ, sunt indicate suplimente cu coenzima Q10 și cu produse care stimulează secreția de melatonină și serotonină, așa cum este taurina.
Ne confruntăm foarte des cu afecțiuni ale sistemului digestiv, în special balonări, arsuri stomacale, reflux gastroesofagian. Ce se întâmplă, însă, dacă scădem excesiv acidul din stomac? Mai multe studii au evidențiat o legătură între utilizarea antiacidelor și pneumonie. Explicația este că acidul din stomac distruge mai multe tipuri de bacterii, virusuri și microorganisme care pot produce boli periculoase dacă ajung în organism. Lipsa acidului din stomac scade și absorbția acidului folic, fierului și zincului. Blocanții receptorilor histaminici H2 scad secreția de acid, iar inhibitorii pompei protonice reduc acidul din stomac cu până la 99%. În afară de faptul că slăbește apărarea împotriva atacatorilor periculoși, suprimarea producției de acid afectează și descompunerea în nutrienți a alimentelor consumate. Astfel, apar deficite de vitamina B12, dar și de vitamina D și calciu.
Pacienții care au luat doze mari de inhibitori ai pompei protonice (omeprazol, lansoprazol) timp de cel puțin un an au fost de 2,5 ori mai susceptibili de fracturi de șold decât subiecții de control. La doze mai mici, factorul de risc a scăzut la 1,5. Riscul de osteoporoză crește proporțional, cel mai probabil din cauza scăderii dramatice a absorbției calciului și vitaminei D, cauzate de administrarea de medicamente, care, conform unor specialiști, scade abilitatea organismului de a reface structura osoasă.
Produsele împotriva constipației, precum uleiul mineral, lactuloza și senna, rețin apa și cresc motilitatea tractului gastrointestinal. Acestea sunt eficiente pe termen scurt, însă, pe termen lung, pot produce diaree, greață, scaun negru și deficite de vitaminele A, D, E, K și B12, dar și de calciu, fier și zinc.
Conform celor mai noi statistici din Uniunea Europeană, românii sunt campioni la consumul de antibiotice. În anumite cazuri, administrarea antibioticelor se justifică din punct de vedere clinic. De cele mai multe ori, însă, antibioticele nu sunt necesare sau sunt prescrise doar pentru a împiedica apariția altor infecții. Consumul abuziv de antibiotice duce la creșterea rezistenței microorganismelor și necesită doze din ce în ce mai mari sau antibiotice de clasă superioară. Microorganismele probiotice sunt distruse neselectiv de antibiotice. Astfel, în timpul administrării, se epuizează resursele de bacterii probiotice bune care susțin imunitatea și sănătatea gastrointestinală, dar și de vitamine hidro și liposolubile, calciu, acid folic și potasiu.
Floxacinele produc deficit de calciu și fier, tetraciclinele, de calciu și magneziu, penicilinele, de potasiu, biseptolul, de acid folic, iar gentamicina scade calciul, magneziul și potasiul. În timpul tratamentului cu antibiotice, se poate reduce și nivelul vitaminei K din organism, care este vitală pentru coagularea sângelui și are un rol important în prevenirea osteoporozei.
Medicamentele împotriva osteoporozei se numesc bisfonați și fac parte din categoria agenților antiresorbtivi, cu rol în creșterea rezistenței minerale osoase și în scăderea riscului de fracturi. Rolul lor este să transporte calciul în oase, însă, dacă nu se absoarbe suficient calciu din alimentație, ne scad rezervele din organism. Un efect secundar al bisfonaților este producerea unor deficite de calciu.
Și antidiabeticele ocupă un loc de frunte pe lista incriminaților. Metformina crește acțiunea insulinei și scade glicemia, dar și nivelurile de vitamina B12 și de acid folic. Un studiu publicat în Arhivele de Medicină Internă a evidențiat faptul că diabeticii cărora li se administra metformină aveau nivelurile de B12 la jumătate comparativ cu cele ale subiecților din grupul de control. Explicația este că administrarea acestei substanțe pe termen lung reduce nivelul factorului intrinsec (o glicoproteină produsă de stomac), de care este nevoie pentru buna absorbție a vitaminei B12 în intestinul subțire. Pe termen lung, metformina produce și deficit de coenzima Q10. Carențele de B12 și de acid folic cresc nivelul homocisteinei, o toxină care determină calcifierea vaselor și implicit apariția blocajelor arteriale, infarctului miocardic, atacurilor cerebrale sau trombozei venoase. Există teorii conform cărora homocisteina constituie un factor de risc pentru Alzheimer și pentru degenerescența maculară.
Antidepresivele prescrise cel mai des sunt inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) care mențin serotonina în sinapse, dar scad nivelul sodiului din organism, ceea ce poate duce la probleme neurologice grave. Carbonatul de litiu utilizat în tratamentul tulburărilor bipolare scade acidul folic și inozitolul. Acțiunea antidepresivelor este susținută de vitaminele B, coenzima Q10, acid folic și acizi grași omega 3.
Un efect secundar puțin cunoscut al contraceptivelor orale este că scad nivelurile de vitamina C și B2, B6, B12, calciu, acid folic, magneziu și zinc atunci când sunt administrate pe termen lung. Multe femei au raportat schimbări bruște de dispoziție, stări de tristețe, apatie și supărare. Aceste simptome depresive însă nu sunt neapărat cauzate de efectele hormonale, ci de nivelurile scăzute de vitamine și minerale. Terapia de substituție hormonală folosește aceiași hormoni ca pilula contraceptivă.
Acetaminofenul este unul din analgezicele prezente în multe formule farmaceutice. În doze mari și pe termen lung scade nivelul de glutation și predispune astfel organismul la afecțiuni cronice severe, precum cele hepatice sau la diabet. Se recomandă vitamine și minerale, dar și cisteină pentru a preveni afecțiunile hepatice. Aspirina și alți salicilați produc deficite de acid folic, fier și vitamina C, iar antiinflamatoarele nesteroidiene, de acid folic și fier.
Levodopa și carbidopa sunt prescrise în boala Parkinson întrucât produc dopamină, unul dintre principalii neurotransmițători de la nivelul sistemului nervos, care permite controlul motilității. În timpul tratamentului cu aceste medicamente, resursele de vitamina B6, B12 și de acid folic scad semnificativ. Tratamentele poliartritei reumatoide, bolii Crohn, spondilitei anchilozante și psoriazisului induc scăderea folaților și a vitaminelor B6 și B12. În tratamentul tuberculozei se recomandă suplimentarea dietei cu vitamina B6, calciu, acid folic, vitamina B3 și vitamina D. Colchicina, prescrisă ca tratament împotriva gutei, scade nivelul vitaminei B12, magneziului, potasiului și acidului folic. Statusul folaților este afectat puternic și de chimioterapie.
Așadar, tratamentul bolilor cronice poate induce deficite nutriționale importante, iar pierderea cronică de nutrienți, stilul de viață stresant, dieta dezechilibrată duc la apariția altor boli cronice. Astfel, se creează un cerc vicios, pe care îl putem evita urmând sfatul dlui prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi: „Orice persoană care trebuie să urmeze un tratament medicamentos trebuie să se informeze asupra deficitelor nutriționale care pot fi induse de medicamentele utilizate, alegând modul în care va reuși să prevină aceste efecte secundare, printr-o alimentație sănătoasă, diversificată, echilibrată, consumând alimente naturale și suplimente alimentare vitamino-minerale și antioxidanți naturali. Să adăugăm vieții viață, nu doar zile!”
Surse:
Prof. Univ. Dr. H.C. Gheorghe Mencinicopschi, „Carențele nutriționale și bolile cronice. Deficite nutriționale induse de medicamente”, Editura Medicală, București, 2017
www.health.harvard.edu/staying-healthy/are-your-medications-causing-nutrient-deficiency
nutritionreview.org/2016/12/practical-guide-avoiding-drug-induced-nutrient-depletion/
www.europeanreview.org/article/4579
www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4211847/
www.pharmacysolutionsonline.com/drug-induced-nutrient-depletion.php
