Mulți dintre noi am avut personal sau cunoaștem pe cineva care a avut probleme din cauza durerilor persistente, fie din cauza leziunilor sportive, a diferitelor boli, fie din cauza procesului de îmbătrânire. Opțiunile de tratament sunt limitate, iar medicii sunt de multe ori în imposibilitatea de a oferi altceva în afară de analgezice, lăsându-și pacienții resemnați cu propria suferință.
Un nou studiu pare să ofere indicii cu privire la motivele pentru care durerea cronică poate persista chiar și atunci când prejudiciul care a creat-o a dispărut. Deși încă în fază incipientă, această cercetare ar putea explica faptul că și cele mai mici leziuni, ce par inofensive, lasă urme moleculare, care contribuie la daune de durată și în cele din urmă la durere cronică.
Hipersensibilitatea sistemului nervos
Studiul efectuat la King’s College London susține că, deși durerea cronică poate avea mai multe cauze, rezultatul e de cele mai multe ori același: un sistem nervos extrem de sensibil. Cu toate acestea, rămâne întrebarea de ce sistemul nervos persistă în această stare de sensibilitate perioade lungi, mai ales în cazurile în care prejudiciul sau boala a dispărut. Cercetătorii au căutat să răspundă la această întrebare prin examinarea celulelor imune din sistemul imunitar al șoarecilor, care sunt cunoscute ca fiind importante pentru generarea durerii persistente. În cadrul studiului publicat în Cell Reports s-a descoperit că leziunile nervilor schimbă semnele epigenetice pe unele dintre gene în aceste celule ale sistemului imunitar. Epigenetica este procesul care determină care gene se exprimă și unde anume. Unele semnale epigenetice au consecințe funcționale directe, în timp ce altele indică doar un potențial de a acționa sau de a se modifica. Celulele examinate în cadrul studiului s-au comportat încă normal, însă existența acestor mărci epigenetice ar putea însemna că acestea poartă o „memorie“ a prejudiciului inițial.
Modificările epigenetice sunt implicate în durerea cronică
Dr. Franziska Denk, de la Wolfson Centre for Age Related Diseases – Institute of Psychiatry, Psychology & Neuroscience, susține că „se încearcă dezvăluirea motivelor pentru care durerea se poate transforma în condiție cronică. Deja se știe că pacienții cu durere cronică au nervii mai activi și credem că acest lucru este, cel mai probabil, cauzat de diferite proteine și canale ale nervilor care au proprietăți diferite“. Cu toate acestea, nu este foarte clar de ce nervii trebuie să rămână în această stare de hiperactivitate chiar și atunci când prejudiciul cauzator dispare.
Celulele au un sistem de menaj, prin care majoritatea conținutului acestora este înlocuit sau reînnoit la fiecare câteva săptămâni sau luni. Totuși, de ce proteinele esențiale continuă să fie înlocuite cu propriile lor versiuni defectuoase? Indiciile acestui studiu sugerează că modificările epigenetice pot fi implicate în durerile persistente, cu speranța că vor conduce la o mai bună înțelegere a mecanismelor ce stau la baza durerii cronice.
- Surse:
- sciencedaily.com/releases/2016/05/160512124930.htm
- www.cell.com/cell-reports/abstract/S2211-1247(16)30507-1