Există trei „catastrofe ale naturii”, identificate de oamenii de ştiință, ce se desfăşoară sub ochii noştri şi se întâmplă din vina oamenilor. Toate cele trei catastrofe provin de la acelaşi tip de greşeală făcută de ştiința și lăcomia oamenilor. Aceste greşeli sunt bacteriile patogene rezistente la antibiotice (numite adesea „supermicrobi”), dăunătorii rezistenți la pesticide (numiți „superbugs”) şi buruienile rezistente la ierbicide („superburuieni”).
Toate cele trei anomalii sunt rezultatul aplicării toxicității sintetice asupra naturii, într-o încercare de a lucra în afara proceselor normale ale naturii. Aplicarea acestor toxine menite să inhibe anumite organisme produce rezistență deoarece organismele vii, prin natura lor, caută să supraviețuiască, adaptându-se toxicității cu scopul de a-şi continua viața într-un fel sau altul.
Această capacitate de adaptare a fost studiată timp de mulți ani de către oamenii de ştiință şi este binecunoscută în biologie şi ştiința evoluției. Cu toate acestea, comunitatea ştiințifică nu a reuşit să înțeleagă modul în care această parte fundamentală a naturii va interacționa cu toxicitatea introdusă în secolul trecut. În mod evident a fost ignorat faptul că organismele vii se vor adapta la toxine.
Bacteriile sunt, de asemenea, organisme vii care doresc să supraviețuiască astfel încât să poată învăța cum să se sustragă unui agent antibacterian. Singura problemă este că, în această escaladare continuă, cei care se poziționează ca inamici vor avea de-a face de acum înainte cu un organism mai puternic. Acesta este cazul unor specii rezistente la antibiotice, dar şi al numeroaselor specii ce cauzează infecțiile dobândite în spitale.
95% din cazurile de cancer – date de dieta defectuoasă şi de toxicitatea mediului
Cercetătorii din cadrul Centers for Disease Control and Prevention (CDC) au realizat un studiu pe tema organismelor rezistente la antibiotice. Acesta a arătat că anual, în SUA, peste 2 milioane de afecțiuni sunt cauzate de bacteriile rezistente la antibiotice, numărul deceselor din această cauză depăşind 20.000 de persoane pe an. Raportul a identificat trei tipuri de microbi considerați mai periculoşi: Carbapenem-resistant Enterobacteriaceae (set de microbi din spitale, rezistenți la toate clasele de antibiotice, ce provoacă 900 de decese anual), Gonoreea rezistentă la antibiotice (246.000 de infecții anual) şi Clostridium difficile (250.000 îmbolnăviri anual).
În cazul naturii, putem spune că aceasta nu cunoaşte dăunători, ci numai organisme vii ce au un rol de îndeplinit. Ierbicidele vor crea întotdeauna şi supraviețuitori pentru că nu există două bacterii identice. Mai mult decât atât, pentru creşterea productivității, în laborator au fost produse anumite plante tolerante la ierbicide, pentru a nu fi afectate de toxicitatea acestora. De exemplu, gândacii de bucătărie pot dobândi rezistență fiziologică prin expunerea repetată la insecticide, anumite specii fiind chiar obişnuite să consume doar o doză neletală din momelile cu insecticide. Dar aşa cum pesticidele distrug dăunătorii (mai mult sau mai puțin), atunci când vor ajunge în organismul uman, fie şi ca urme, pot afecta flora intestinală sau pot genera alte efecte negative. Potrivit Şcolii de Sănătate Publică de la Columbia University, în peste 95% din cazuri, cancerul este cauzat de o dietă defectuoasă şi de toxicitatea mediului.
În concluzie, ceea ce ştiința modernă, tot mai mult determinată de obiectivele de profit, a trecut cu vederea este faptul că aceste toxine dezvoltate cu scopul evoluției se pot întoarce împotriva noastră, dezvoltând creaturi ce pot amenința însăşi existența umană.
