Partea I. EXPERIMENTUL
Pentru o documentare completă și corectă din punct de vedere medical, James Nestor a decis să participe la un experiment condus de către dr. Jayakar Nayak, chirurg specialist în căi nazale și sinusale, la Universitatea Stanford. Scopul studiului presupunea ca la început să facă toate analizele necesare la nivelul nasului și a căilor nazale, apoi nasul să îi fie acoperit și „izolat” complet, astfel încât respirația să fie posibilă doar prin intermediul gurii.
Încă din primele zile ale experimentului, James și colegul cu care împarte suferința de a respira pe gură se confruntă cu nopți grele, cu sforăit intens, episoade frecvente de apnee și „oportunitatea” de a respira un aer nefiltrat, neumezit și rece, care nu face decât să le irite gâtul și să le usuce limba. Nu numai din punctul de vedere al aparatului respirator se înregistrează probleme, ci și tensiunea arterială suferă o creștere cu aproximativ 13 unități față de perioada de dinaintea experimentului, provocându-i lui James un stadiu hipertensiv de gradul 1. Acest lucru nu numai că poate provoca atacuri de cord, accidente vascular cerebrale și alte probleme, însă bărbatul trece și printr-o variabilitate scăzută a ritmului cardiac, motiv pentru care organismul îi intră automat într-o stare de stres. Mai mult, pulsul este crescut, temperatura corpului este scăzută, iar ceața mentală se instaurează cu succes, atât la el, cât și la colegul lui, Olsson.
Analizele refăcute la finalul experimentului spun același lucru: treaba este chiar mult mai rea decât înainte, mucusul acumulat în cele 10 zile este într-o cantitate foarte mare și abia după niște spălături nazale, James poate respira din nou pe nări.
Partea a II-a. PIERDUTA ARTĂ ȘI ȘTIINȚĂ A RESPIRAȚIEI
De ce este nasul atât de important? În primul rând, are rolul de a purifica aerul inhalat. Să ne gândim doar atunci când mergem pe stradă și simțim un miros neplăcut. Avem instantaneu tendința de a inhala aerul pe gură, pentru a ne fi mai bine, dar în realitate, tot acel aer plin de corpi nocivi ne va intra în organism. Mai mult, aerul inhalat pe nas este încălzit și umezit și să nu uităm că respirația pe nas are roluri extraordinare în corp, inclusiv ajută la scăderea tensiunii arteriale, facilitează digestia, reglează ritmul cardiac, relaxează vasele sangvine ale degetelor de la picioare, consolidează memoria și multe altele.
Probleme cu refluxul gastroesofagian? Învață să respiri!
James Nestor spune că printr-un simplu exercițiu, cel care presupune respirația alternativă, adică închiderea nării stângi cu degetul arătător și eliberarea aerului prin nara dreaptă, apoi invers. Exercițiul nu numai că i-a limpezit gândurile, dar l-a relaxat și l-a făcut să scape de durerile de stomac și de refluxul gastroesofagian.
Mai mult, simplul gest de bandajare a gurii în timpul nopții a arătat că facilitează eliberarea unei cantități mai mari de monoxid de azot de către sinusuri. Astfel, „funcția imună, greutatea, circulația sangvină, starea de spirit și funcția sexuală pot fi puternic influențate de cantitatea de monoxid de azot din organism“, conform lui James Nestor. Să nu mai vorbim de faptul că această metodă s-a dovedit eficientă în vindecarea tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate, ADHD la un băiețel de 5 ani și ameliorarea sforăitului și a problemelor de respirație la mulți alți pacienți.
Inspiră, expiră, dar fă-o cât mai lent cu putință
James Nestor povestește cum a mers în New York pentru a o cunoaște pe Lynn Martin, expertă în respirație și pentru a discuta cu ea despre extinderea capacității plămânilor și despre efectul acesteia în longevitate. Se pare că respirația superficială și incorectă pe care o avem cu toții determină folosirea insuficientă a diafragmei și, mai mult decât atât, atrofierea și creșterea rigidității acesteia. Ca rezolvare, pacienții cu care Martin a făcut terapie au fost inițiați în primul rând să își țină respirația și să numere până la 5, după care le masa ceafa și le spunea să inspire și să expire foarte lent, pentru ca diafragma să li se dezmorțească. După câteva zile de terapie, având în vedere că pacienții sufereau de emfizem, aceștia au reușit să rostească o propoziție dintr-o singură respirație și unii chiar au început să meargă, gesturi care pentru noi par simple, dar ei nu mai reușiseră de câțiva ani să le facă.
Mâncăm prea mult, respirăm prea des?
Se pare că acest lucru chiar se întâmplă. Din păcate, înconjurați fiind de tot felul de alimente aditivate, de pui crescuți cu hormoni sau de fructe și legume tratate cu pesticide, am ajuns să consumăm tot mai multă mâncare și tot mai proastă din punct de vedere calitativ. Mai mult, problema care apare în zilele noastre este aceea că din cauza stilului de viață alert și haotic, a stresului și a agitației cotidiene, nu numai că mâncăm pe fugă, însă și alimentele s-au adaptat, conceptul de fast-food rezumând perfect etapa nutrițională prin care trecem. Totodată, atât consumul de alimente, dar și viteza cu care mâncăm au crescut, la fel cum s-a întâmplat și cu respirația, care a ajuns să fie făcută mult prea superficial.
Olsson chiar îi sugerează lui James Nestor să încerce un fel de post intermitent respirator, adică să respire mai profund și mai lent și să simtă fiecare respirație, nu să o facă impulsiv, ca și când nu ar fi un lucru important.
În mod normal, ar trebui să respirăm cât mai aproape de nevoile noastre. Dar, ocazional, reducerea ritmului respirator (…) poate oferi organismului beneficii la fel de puternice ca postirea. Uneori poate crea chiar euforie.
Partea a III-a. RESPIRAȚIA+
Ultima parte a cărții lui James Nestor cuprinde finalul experimentului și viața autorului de după testarea respirației exclusiv pe gură. Conștientizarea importanței unei respirații corecte nu i-a oferit lui James doar prilejul de a fi mai atent și mai conștient asupra rolului nasului său, ci l-a făcut să vrea să își continue călătoria prin tehnici și exerciții noi de respirație.
De la Războiul Civil până în zilele noastre
Prima tehnică de respirație testată de James își are rădăcinile nici mai departe, nici mai aproape de Războiul Civil. Se pare că mase mari de oameni, printre care se aflau și cei care nu participaseră la acțiuni militare, ajungeau la spital cu simptome extrem de neplăcute, precum: anxietate și paranoia, dureri de cap, diaree, amețeli și dureri acute în piept și senzație de sufocare. Unul dintre specialiștii care au stat să studieze și să consulte acești pacienți a ajuns la concluzia că era vorba despre o tulburare a sistemului nervos simpatic, exact problema cu care se confrunta și James Nestor.
„Sistemul simpatic (…) trimite stimuli organelor transmițându-le să se pregătească de acțiune. Abundenta rețea nervoasă a acestui sistem acoperă partea superioară a plămânilor. Când respirăm precipitat, moleculele de aer stimulează nervii simpatici. Funcționează ca apelurile la 112. Cu cât sistemul primește mai multe mesaje, cu atât situația e mai urgentă.(…) În acest proces, corpul redirecționează fluxul sangvin de la organele mai puțin vitale, cum ar fi stomacul sau vezica urinară, către mușchi și creier.“
Așadar, cât de important este să avem o respirație corectă, conștientă și prezentă? Ce tehnici de respirație sunt potrivite pentru diverse probleme de sănătate și cum ne influențează acestea întreaga viață? Toate aceste informații bine documentate se găsesc în cea mai nouă carte a lui James Nestor, „Respirația“. Apărută la editura Lifestyle Publishing, cartea reunește mii de ani de texte medicale și studii recente din domeniile pneumologiei, psihologiei, biochimiei și fiziologiei umane, reușind să combată credințele greșite cu privire la respirație.
Cine este James Nestor?
James Nestor este un autor și un jurnalist american care a scris pentru Outside, Scientific American, The Atlantic, Dwell, New York Times și multe alte publicații. A apărut în zeci de emisiuni TV, printre care Nightline de la ABC și Morning News de la CBS, dar și la postul național de radio american.
