Ai poftă de ciocolată? Poți avea un deficit de magneziu sau crom. Ai mânca mai tot timpul carne? Poate fi un deficit de fier. Aflăm ce se ascunde dincolo de poftele alimentare exagerate de la Ruxandra Pleșea, medic nutriționist.
Simona Dragomir: Bun găsit, dragii mei! Astăzi vom vorbi despre poftele exagerate de mâncare. De ce avem aceste pofte? Poftele acestea exagerate pot ascunde anumite lucruri? Și ne va explica invitata noastră de astăzi, doamna doctor Ruxandra Pleșea, medic nutriționist. Bun venit, Ruxandra, aici la Ziarul de Sănătate!
Dr. Ruxandra Pleșea: Bine v-am găsit și mulțumesc pentru invitație!
Simona Dragomir: Este un subiect interesant, pe care tu l-ai propus și sunt încântată că îl putem aborda. Ce se întâmplă cu poftele acestea exagerate atunci când vine vorba de mâncare?
Dr. Ruxandra Pleșea: Mă întâlnesc foarte des cu poftele de mâncare ale oamenilor. Multe paciente, mai des doamne decât domni, îmi descriu ziua lor în felul următor: „Mă trezesc dimineața, iau un mic dejun, după care nu fac decât să mă gândesc ce o să mănânc la prânz. Îmi este foame imediat ce m-am ridicat de la masă”. Sau alte paciente îmi descriu o dorință permanentă de a mânca ceva dulce, o poftă exagerată de dulce. Alții îmi spun că îi obsedează un anumit aliment, au o poftă de sărățele, să spunem, și așa mai departe. Să definim ce înseamnă exagerat. Avem în primul rând o poftă de mâncare normală și este bine să avem și așa ceva de patru ori pe zi, însă intervalul la care apare pofta de mâncare ar trebui să fie la 3-4 ore după o masă normală, echilibrată. Dacă însă masa este foarte săracă în nutrienți, atât macronutrienți, cât și micronutrienți, la o oră-două poate să apară pofta de mâncare. Așadar, acest lucru semnalizează că nu am mâncat corect și că ar trebui să schimbăm ceva în dieta noastră. Pofta de mâncare resimțită ca o neliniște la nivel epigastric și care se însoțește de imaginea unor mâncăruri apetisante este normal să ne viziteze de 3-4 ori pe zi. Însă atunci când se transformă într-o obsesie continuă, într-un gând continuu și ne petrecem foarte mult timp gândindu-ne la mâncare, înseamnă că avem o problemă și ar trebui să vedem ce se întâmplă. Să excludem situațiile medicale clare în care apare o poftă de mâncare exagerată, cum ar fi o glandă tiroidă hiperactivă sau gastrita, ulcerul gastric, care produc o foame dureroasă, pofta de mâncare apare chiar și noaptea, te trezește din somn, dar de fapt este o anumită durere locală. Pofta de mâncare exagerată se întâmplă la anumiți pacienți care au parazitoze intestinale, de fapt poate să apară și anorexia, și o poftă exagerată de mâncare, însă nu câștigi în greutate, altcineva îți consumă resursele pe care te chinuiești să le aduci.
Simona Dragomir: Știu că persoanele care suferă de diabet pot avea poftă exagerată de mâncare, mănâncă, dar slăbesc.
Dr. Ruxandra Pleșea: Da, la debutul bolii în special, apare această polifagie, poftă de mâncare și un consum exagerat de alimente, însă în același timp, pacientul nu se îngrașă. De fapt, toate aceste resurse energetice nu mai reușesc să ajungă în celulă. Celula nu mai este hrănită, resursele se pierd și este un semn fie că debutează un diabet, dacă se găsesc și glicemii crescute, fie că în timpul bolii există o acutizare, o scăpare de sub control a valorilor glicemice și sunt de luat măsuri, tratamentul ar trebui să se intensifice, să se ajusteze. Dar pofta de mâncare semnifică și deficite de micronutrienți.
Simona Dragomir: Asta voiam să te întreb: dacă avem poftă de dulce, poftă de ceva sărat, poftă de un anumit aliment… De multe ori se spune că ar fi bine să-ți asculți organismul pentru că știe el ce-ți cere. Când îți dai seama că s-ar putea să ai o problemă de sănătate?
Dr. Ruxandra Pleșea: De exemplu, dacă tocmai ai mâncat, dar poftești la ceva foarte sărat sau ceva foarte dulce, ar fi bine să-ți verifici nivelul de magneziu. Dacă poftele tale sunt des pentru carne, e posibil să fie un deficit de fier, o anemie feriprivă. Dacă, din contră, nu mai simți gustul alimentelor foarte corect și adaugi foarte multă sare, foarte mult piper, foarte mult zahăr, e posibil să fie o deficiență de zinc. De regulă, însă, deficitele de micronutrienți sunt împreună. De asta este foarte greu să te ghidezi în acest fel: mi-e poftă de ciocolată, sigur am un deficit de magneziu sau de crom. Dar mi-e poftă și de carne, nu cumva am și un deficit de fier? E posibil ca aceste deficite, care se pot datora unei diete proaste, să meargă împreună, și atunci ideal este să verifici. De obicei, analize de sânge sau chiar analize tisulare (ale firului de păr) nu se practică foarte frecvent pentru minerale și vitamine, iar noi astăzi suntem din ce în ce mai deficitari. Am avut ocazia să testez foarte mulți pacienți cu obezitate, de regulă care apelau la anumite intervenții chirurgicale și aveau nevoie de aceste analize, și am descoperit că în special la pacienții obezi, care s-ar zice că mănâncă mult și bine, apar aceste deficite de micronutrienți. Deci este vorba despre deficit de vitamina B12, de acid folic, de vitamina D. Deficitul de vitamina D nu este însă corelat cu dieta, pentru că din dietă luăm destul de puțină vitamina D, ci mai des este corelat cu lipsa unei expuneri la soare. Deficitul de fier, deficitul de zinc sunt de asemenea larg răspândite și printre populația generală, și printre pacienții cu obezitate. Așadar, este o realitate care se conturează din ce în ce mai mult în zilele noastre și când mă refer la zilele noastre, vorbesc despre ultimii 30-50 de ani. Sunt schimbări profunde în mediul în care trăim.
Simona Dragomir: Am luat foarte multe din obiceiurile și tradițiile alimentare ale Vestului și nu neapărat din cele bune.
Dr. Ruxandra Pleșea: Da, sunt schimbări în privința afluxului de substanțe chimice cu care ne confruntăm și care compun viața noastră.
Simona Dragomir: Avem foarte mult fast-food, junk-food, ceea ce nu vedeam când eram mici și parcă eram mai supli.
Dr. Ruxandra Pleșea: Nu vedeam nici atât de mult celulită, ceea ce ar trebui să le intereseze pe doamne și domnișoare…
Simona Dragomir: Da, în special domnișoare, pentru că mergând pe stradă vedem că sunt mai pufoși copiii noștri, cu kilograme în plus, celulită, vergeturi…
Dr. Ruxandra Pleșea: Multe sunt semne ale acestor deficite și ale unei stări de inflamație cronică subclinică. Așadar, se conturează deficite, sunt slab diagnosticate, pentru că nu avem obișnuința și nu avem o tradiție în a face acest lucru. Însă semnalele organismului pot vorbi despre aceste deficite. Pofta de mâncare poate fi un semnal. Atunci când nu este pus în relație cu o afecțiune despre care am amintit, când nu se datorează unor tulburări emoționale, pentru că mâncarea este un confort, iar pacienții cu depresie, care nu se simt bine emoțional într-o anumită etapă a vieții lor, apelează la mâncare ca substitut pentru împlinire… Când toate acestea sunt date la o parte, trebuie să te gândești și la capitalul de micronutrienți pe care îl ai. Dacă nu este corect, pofta de mâncare este de fapt expresia organismului tău că ar trebui să mănânci mai mult. Dar de fapt, nu mai mult, nu caloriile ne interesează, ci mai bine, calitatea ne interesează. După o masă calitativ înaltă, te simți sătul.
Simona Dragomir: Nu mai ai senzația de foame două-trei ore. Exact asta spuneai, acesta ar fi intervalul în care ar trebui să simți că ai mâncat, că îți e bine și abia după să te mai gândești la alt fel de mâncare.
Dr. Ruxandra Pleșea: Și acum să abordăm o poftă de mâncare specială, și anume, pofta de dulce. Întâlnită atât la copii, cât și la adulți, mai ales paciente femei, care corelează această poftă de dulce cu schimbări hormonale prin care trec. Însă nu este exclusă nici la bărbați. Pofta de dulce înseamnă că lucrurile au scăpat puțin de sub control. Ești într-o dietă dură, îți dorești să pierzi câteva kilograme, renunți la carbohidrați, la glucide, pentru că peste tot în media glucidele sunt defăimate (ne îngrășăm de la pâine, de la orez)… le excluzi total, te avânți într-o situație de totul sau nimic, ceea ce este dăunător, și corpul tău se trezește fără glucide, fără glucoză, care este totuși molecula din care ne obținem energie. Fără glucoză, în hipoglicemie, creierul va lua măsuri foarte rapide pentru tine, îți va comanda să îi aduci urgent o ciocolată, o prăjitură. Din astfel de alimente rafinate, glucide simple, glicemia va crește rapid. În niciun caz, în plină foame, creierul nu o să-ți spună „aș mânca o fasolică”, caz în care vin glucide, dar pe cale lentă, fiind glucide complexe. Așadar, ești în bătaia vântului, te autoexpui acestor pofte și n-ai cum să te împotrivești, pentru că este vorba de instinctul de supraviețuire.
Simona Dragomir: Și atunci ce-ar fi de făcut?
Dr. Ruxandra Pleșea: Ar trebui să te întorci la glucide, însă într-o cantitate mică și doar la glucidele lente. Corect, ai eliminat pâinea albă, orezul alb, ai eliminat excesul de glucide, glucidele care au fost transformate mecanic și chimic. Și ai revenit la surse de glucide naturale din cereale integrale, de exemplu, însă în cantități mici. Dacă vrei să slăbești, acestea îți vor conferi energie și te vor ține departe de pofta de dulce.
Simona Dragomir: Și îți dau și senzația de sațietate.
Dr. Ruxandra Pleșea: Sunt și situații în care, să spunem, lucrurile au scăpat de sub control. Pacientul nostru a ținut ani de zile o dietă cu indice glicemic mare, bazată pe cereale rafinate, dulciuri, sucuri, și s-a trezit într-o situație numită de insulino-rezistență, adică pancreasul său mai secretă insulină, însă aceasta nu poate accesa zonele periferice. Practic, resursele energetice, fără insulină, nu pot intra în celulă. Așadar, celulele corpului său semnalează spre creier, printr-o serie de mecanisme complexe, că el este de fapt într-o stare de înfometare și că trebuie să mănânce mai mult. Este un pas înainte al diabetului, un sindrom metabolic, un cerc vicios prin care tu continui să mănânci, depui kilograme, iar semnalele sunt în continuare că avem de-a face cu un corp înfometat. În astfel de situații este foarte greu să fii moderat și să spui „o să mănânc doar o mânuță de glucide integrale și asta o să mă țină departe de dulciuri și o să merg pe calea aceasta”. Nu este suficientă doar dorința pacientului în această situație, și atunci se apelează la alte instrumente, cum ar fi posturile. Postul intermitent, postul negru sunt perioade în care faci o abstinență totală și dai șansa ca insulino-rezistența să scadă și atunci practic se produce o resetare. Abia ulterior poți relua cu o altă capacitate metabolică un eventual proces de slăbire. Însă până nu se produce o echilibrare, cura de slăbire în această situație este sortită eșecului. Deci trebuie să știm cum să ieșim din acest cerc vicios.
Simona Dragomir: Oricum, cred că bine ar fi să cerem sfatul specialistului pentru că el este în măsură să ne ghideze pe această cale, care este un fel de labirint. Crezi că ești pe calea cea bună, dar constați că nu este chiar așa.
Dr. Ruxandra Pleșea: …Că poți să derapezi, că poți să exagerezi, că poți să faci mai rău. Asta înseamnă personalizare, să înțelegi starea în care se află un pacient la momentul respectiv, ce background are și prin ce situații a mai trecut. Există și memorie metabolică, există și autoapărare. După diete foarte dure, organismul nu mai reacționează așa cum am vrea noi.
Simona Dragomir: Are tendința să rețină rezerve pentru următoarea perioadă de înfometare.
Dr. Ruxandra Pleșea: Sunt multe situații în care lucrurile scapă de sub control și se cere reechilibrare, iar toate organele, sistemele, circuitele metabolice să fie bine, să fie un bun bagaj de micronutrienți. Repet, când ești în deficit, nu poți să slăbești cum trebuie. Nu poți să ții o dietă de slăbire fericită, îți va fi foame tot timpul. Așadar, e nevoie de reechilibrare, iar acest lucru poate să dureze 3-6 luni, adică suplimentare corectă, ghidaj din partea unui medic care să-ți citească analize și să suplimenteze cu ce ai nevoie.
Simona Dragomir: Mesajul tău, Ruxandra, este clar. Atunci când avem pofte nesănătoase, când simți nevoia să mănânci întruna, cred că ar trebui să-ți pui un semn de întrebare, să mergi la medic, să-ți faci analize și împreună cu ajutorul specialistului să reușești să revii la echilibru. Îți mulțumim pentru sfaturi și te așteptăm să revii!
Dr. Ruxandra Pleșea: Cu mult drag!
Simona Dragomir: Iar pe voi, dragii mei, vă așteptăm în continuare. Rămâneți cu noi la Ziarul de Sănătate, avem multe să vă povestim. Pe curând!
