Nici nu ne putem imagina ce capacitate are organismul uman de a identifica „inamicii” care îl atacă, de a lupta în situații-limită și de a ne transmite dacă ceva nu funcționează corespunzător în interiorul lui. Mai mult decât atât, în afară de componenta genetică ce favorizează această inteligență naturală a corpului, noi, ca ființe umane, suntem influențați de la modul în care strămoșii noștri trăiau până la viața mamei din timpul sarcinii.
Mai multe despre modul în care putem „citi” corpul unui copil și cum putem identifica posibilele suferințe pe care acesta le are ne-au spus în această emisiune Luana și invitata sa, Veronica Herghelegiu, logoped.
Pe corpul copilului sunt zugrăvite zâmbetele de când aceasta a fost însărcinată
Trecând peste fizionomie, gesturi și celelalte aspecte de ordin genetic pe care le putem dobândi de la părinții noștri, există anumite particularități care ne creează o anumită expresie. Expresia respectivă este alcătuită din tot ceea ce a trăit mama, alături de toată istoria familiei din care copilul respectiv se trage. De aceea, viața nu începe în momentul în care copilul a deschis ochii și a plâns pentru prima oară, ci mult mai devreme.
Prima etapă atunci când ne gândim la momentul în care a fost creat un copil este aceea când partenerii l-au vizualizat, la nivel mental. Atât bărbatul, cât și femeia când și-au imaginat cum va arăta viitorul lor copil nu au făcut altceva decât să își contopească energia proprie și să formeze o nouă entitate.
Cât de importantă este intenția cu care cu care cuplul pleacă la drum atunci când concepe un copil?
Situația în care copilul a fost dorit de către părinții lui și, invers, dacă acesta a apărut fără ca respectivul cuplu să își dorească acest lucru se observă fără doar și poate pe chipul celui mic. Un copil pentru care părinții s-au rugat și care este așteptat foarte mult în familie are figura mai luminoasă, ochii par mai blânzi, în timp ce un context mai tensionat în care acesta apare în acea familie determină un chip de pe care pot fi citite toate aceste turbulențe.
Suntem suma trăirilor înaintașilor noștri
Fie că ne dorim sau nu, noi am apărut în urma contactului dintre părinții noști, în aceeași măsură în care purtăm în spate, la nivel emoțional și mental, „bagajul” strămoșilor noștri. Iar dacă la nivel conștient suntem capabili să gestionăm toate aceste răni, frici, atitudini, traume și emoții care ne sunt transmise de către generațiile dinaintea noastră, la nivel inconștient ajungem să ne luptăm cu ele toată viața, dacă le lăsăm să ne domine.
Dacă stăm să observăm în jurul nostru, vedem foarte mulți copii care suferă de tulburări de deficit de atenție sau alte tipuri de hiperactivitate comportamentală, emoțională, verbală, lucru care nu este absolut deloc întâmplător. La rândul lor, la fel ca în cazul celor care nu prezintă aceste tulburări, copiii hiperactivi sunt un rezultat al unor evenimente pe care aceștia le-au trăit încă din perioada intrauterină. Mai mult decât atât, o amprentă foarte mare o are și istoricul psihoemoțional al părinților, bunicilor, străbunicilor etc., căreia i se alătură propriile trăiri care au loc în perioada 0-6 ani.
La polul opus, există acei copii care ajung să vorbească abia pe la vârsta de 4-5 ani, nu își exteriorizează emoțiile, sunt timorați sau chiar lispiți de gesturi faciale expresive. Și de această dată, la fel ca în cazul copiilor care au prea multă energie, vorbim despre istoricul familiar al acestora, fiecare persoană reacționând diferit la evenimentele pe care le trăiește.
Dacă doriți să aflați mai multe informații despre ce poate transmite corpul copilului, de la limbajul verbal la cel non-verbal, alături de modul în care pot fi vizualizate în fizicul și comportamentul copilului anumite traume de dinainte de naștere sau din timpul nașterii, vă invităm să urmăriți întreaga emisiune aflată la începutul acestui articol.
Veți putea afla mai multe despre:
- Când începe cu adevărat viața?
- Cum poate simplul gând al femeii și al bărbatului să formeze deja, la nivel mental, imaginea viitorului copil?
- Ce adăpostește corpul unei persoane din punct de vedere arhetipal? Cum poate fi acesta influențat de toate visele, gândurile și intențiile înaintașilor noștri?
- Cum se poate observa (nu neapărat la nivel fizic) diferența dintre un copil dorit, mult așteptat și unul apărut într-un context mai puțin favorabil?
- Dacă în plan conștient putem gestiona traumele părinților, bunicilor și ale strămoșilor noștri, ce facem cu amintirile adânc fixate în planul inconștient?
- Ce se află cu adevărat în spatele comportamentului unui copil cu tulburare de deficit de atenție sau alte tipuri de hiperactivitate comportamentală, emoțională, verbală?
Vizionare plăcută!
