Tensiunea atinge cote maxime, agresivitatea își poate ieși din matcă, divergențele dintre părinți ricoșează către copii și invers. Iar, atunci când la toate acestea adaugi anxietatea generată de pandemie, viața în propria casă riscă să devină insuportabilă.
Despre cum putem obține un bun control al emoțiilor în situații de criză vorbim cu invitata Simonei Dragomir la Ziarul de Sănătate, psihologul Simona Herb, președintele Asociației de Psihoterapie Centrată pe Emoții pentru Cuplu și Familie. Pentru a viziona întregul material, apasă săgeata de Play din imaginea de mai sus.
Care sunt principalele sfaturi pentru a ne regla emoțiile în perioadele tensionate?
- Incertitudinea pe care o traversăm, cu privire la aproape orice aspect al vieții, ne aruncă într-o zonă a nevoii exagerate de control, interior și exterior. Important este să nu trăim cu impresia că ne putem controla la modul absolut emoțiile, ci, mai degrabă, să le reglăm astfel încât să nu ne copleșească, să nu ne pericliteze activitățile zilnice.
- Vorbește despre ceea ce simți cu cei care îți sunt aproape. Ventilarea emoțiilor negative, temerilor, îngrijorărilor ne detensionează, ne ajută să evităm să dăm proporții apocaliptice gândurilor din capul nostru. Reglând aceste emoții vom putea mai ușor să îi ajutăm pe copii cu emoțiile pe care le au și ei, la rândul lor. Pentru a avea un copil liniștit este esențial să fim mai întâi noi un teren stabil.
- Discuțiile pline de înțelegere cu copiii sunt foarte importante, la orice vârstă. Ceea ce uneori facem greșit în educație este că începem cu soluțiile, cu sfaturile. Iar ceea ce simte copilul rămâne închistat, iese la suprafață prin comportamente blamate tot de noi: neascultare, răspunsuri agresive, refuzul de a face ceea ce ne dorim. Soluțiile pot fi găsite de comun acord ulterior, de pe picior de înțelegere. Doar așa pot fi respectate și pot fi constructive.
- Timpul individual este mai greu de obținut, iar asta ne afectează senzația de stabilitate. Este important să discutăm cu cei apropiați, să luăm legătura cu un terapeut. Trebuie să avem libertatea de a discuta sincer cu partenerul de viață pentru a împărți task-urile astfel încât să avem acest timp individual. Este ideal să poți spune partenerului că ai nevoie de timp personal, fiind dispus să îl acorzi la rândul tău celuilalt atunci când îl solicită.
- Să fim mai buni cu noi, să înțelegem că facem tot ce putem în aceste condiții foarte speciale. Să fim mai blânzi cu noi și cu cei din familie. O oră de culcare poate comporta uneori excepții, pentru că este o perioadă excepțională. Să ținem totul sub control este imposibil și este bine să nici nu ne propunem.
- Desigur, este bine să ne păstrăm viața cât mai aproape de ceea ce știam ca fiind normalitatea. Excepțiile vin ca detensionare în momentele complicate. Trebuie să acceptăm că nu mai este ca înainte.
- Nu implicați copiii în dialogul de tipul „Ce ne facem?!“. Discutați în cuplu până la ajungerea la o concluzie și apoi comunicați copiilor. Părinții anxioși translatează nesiguranța copiilor lor.
- Pentru a detensiona lipsa colegilor și prietenilor celor mici este important să ne jucăm împreună cu ei. Bărbații sunt mai ludici, se implică mai ușor în jocuri și activități distractive. Avem responsabilități diferite.
- Cum gestionăm această perioadă de izolare în singurătate, la orice vârstă? Lucrurile sunt mai complicate în cazul bătrânilor care nu au acces la tehnologie, se pot simți uitați, deprimați, speriați. Căutarea companiei prin intermediul tehnologiei este importantă. Tot ce putem să facem este să îi sunăm, să îi ascultăm să le oglindim emoțiile, să le dăm dreptul, să le comunicăm că îi înțelegem, că știm că le este greu, că este normal să simtă ceea ce simt.
- Implicați-i pe cei mici în activitățile casnice. Astfel, îmbinăm utilul cu plăcutul. Contrar așteptărilor noastre, copiilor le place să fie implicați.
- Comunicarea deschisă este cheia și pentru detensionarea tensiunilor și conflictelor în cuplu. În cazul tensiunilor care cresc peste măsură este important să cerem ajutorul de specialitate unui psihoterapeut de cuplu. Copiii sunt, uneori, victimele emoțiilor nereglate ale părinților. Recunoaște când ai ajuns la limită, când simți că te duci spre o pantă ce poate amprenta negativ cuplul și familia, pe termen lung.
Este o perioadă complicată în care lipsa predictibilității ne aruncă într-o zonă de frustrare, de furie, de anxietate, de incertitudine. Fiecare face față în mod diferit traumelor, frustrărilor, temerilor. Nu putem schimba ceea ce se întâmplă și nici nu putem nega realitatea. Ceea ce putem face este să găsim activități care ne reglează, care ne fac plăcere, să ne acceptăm emoțiile, să înțelegem că avem dreptul să le simțim.
