Vitamina K, vitamina responsabilă de coagularea sângelui

„Sănătatea este zestrea şi dreptul nostru. Ea este uniunea completă şi deplină dintre suflet, minte și corp; acesta nu este un ideal îndepărtat şi dificil deobținut, dimpotrivă este un ideal natural şi accesibil, pe care mulți dintre noi îl neglijează.“ (Dr. Edward Bach)

În anul 1929, cercetătorul danez Henrik Dam a fost primul care a remarcat că vitamina K joacă un rol important în formarea cheagului sangvin şi a denumit-o vitamina K, de la Koagulation. Vitamina K se prezintă ca un lichid vâscos, limpede, galben, aproape fără miros. Uşor solubil în cloroform şi eter, puțin solubil în alcool, practic insolubil în apă. Se conservă în recipiente închise ferite de lumină. Vitamina K cuprinde o familie de compuşi cunoscuți sub numele de chinone. Filochinonele reprezintă forma cea mai activă biologic.
Menachinonele sunt secretate de bacteriile colonice şi absorbite, reprezentând aproximativ 10% din nevoile totale de vitamina K. Absorbția de vitamina K este dependentă de rația normală de grăsimi alimentare. 13
Vitamina K este depozitată în ficat. În grupul vitaminei K intră mai mulți compuşi care au în
comun nucleul 1,4 naftochinonic.
Doza terapeutică în administrarea orală la adulți este de 50-200 mg/zi.
Administrarea se poate face şi parenteral, intramuscular, 1-2 mg/kg/zi.

Astfel au fost descrise:
• vitamina K1 sau fitomenadiona, filochinona;
• vitamina K2 sau menachinona, farnochinona;
• vitamina K3 sau menadiona.

Aceste trei vitamine sunt liposolubile, primele două naturale, ultima de sinteză. Se folosesc şi
formele hidrosolubile ale vitaminei K1 şi K3, phytomenadioni natrii diphosphas, respectiv menadionii natri bisulfis. De la menadionă s-au obținut alte vitamine K sintetice, hidrosolubile K4-K7, K4 menadiolul, K5-K7 compuşi cu grupări aminice. 13 Victor Dumitrașcu,
„Farmacologie – Lucrări practice“, Ed. de Vest, Timișoara, 2009, p. 156.

Care sunt sursele de vitamina K?

Vitamina K1 este prezentă în produsele vegetale cum ar fi:
• frunze verzi (spanac)
• tomatele
• stigmatele de porumb
• uleiurile vegetale

Vitamina K2 o găsim în produse animale, cum ar fi carnea şi peştele, dar este sintetizată şi de flora intestinală la om.

Cum se absoabe și se metabolizează vitamina K?

• Absorbție. Vitamina K naturală, liposolubilă, se absoarbe din intestin, având nevoie de prezența sărurilor biliare.
• Distribuție. În ficat, o parte este depozitată (ficatul fiind cel mai bogat în această vitamină), o parte este oxidată la produşi inactivi.
• Metabolizare. Metabolizarea se face rapid, rezultând glucuronoconjugați polari, uşor de eliminat.
• Eliminare. Eliminare vitaminei K şi metaboliților săi se face în principal prin fecale, o proporție mică excretându-se şi în urină.

Care este rolul vitaminei K?

Vitamina K este implicată în coagularea sângelui, intervenind în formarea unor factori ai coagulării – factorii II,VII, IX, X, cât şi a unor factori anticoagulanți – proteina C şi S. Aceştia sunt proteine specifice sintetizate în ficat plecând de la precursorii inactivi printrun proces la care participă vitamina K. Produşii rezultați din carboxilarea dependentă de vitamina K intervin şi în procesul mineralizării osoase, cum este cazul osteocalcinei produsă de osteoblaste. Pentru a-şi exercita efectul, vitamina K are nevoie de celule hepatice sănătoase, funcționale care să sintetizeze precursorii factorilor coagulanți.

Când apar carențele de vitamina K?

Deşi organismul uman sintetizează vitamina K, carențe ale acestei vitamine pot fi întâlnite în anumite situații:
• la nou-născut, din cauza florei intestinale insuficient dezvoltată, aportului redus de vitamină prin laptele matern şi trecerii reduse a vitaminei prin placentă;
• după administrarea orală timp îndelungat a unor antibiotice şi chimioterapice cu spectrul larg care pot distruge flora saprofită (sulfamide, tetracicline);
• la cei care primesc timp îndelungat alimentație parentală; cantitate redusă de bilă în intestin (icter mecanic, fistulă biliară); sindrom de malabsorbție; afecțiuni hepatice în care nu se pot forma prefactorii coagulării (hepatită, ciroză, insuficiență hepatică severă); 14.

Carența se manifestă prin sângerări de tip: echimoze, epistaxis, hemoragie digestivă, hematurie, sângerări post-operatorii, rar hemoptizie şi hemoragii cerebrale. Reducerea nivelurilor plastmatice ale vitaminei K determină o scădere a densității osoase şi un risc crescut de fracturi.

Când este recomandat tratamentul cu vitamina K?

Tratamentul cu vitamina K se indică în:
• carențele vitaminei din cauzele prezentate mai sus;
• supradozarea anticoagulantelor orale, care sunt antivitamine K;
• diateze hemoragice;
• hipoprotombinemii ce pot apărea în tratamentele cu salicilați;
• supradozarea vitaminei A, care poate inhiba formarea vitaminei K de către flora intestinală.

Vitamina K nu este eficace în hemofilie (deficit de factor VIII, IX), purpură (tulburări de hemostază, leziuni vasculare, deficiențe ale trombocitelor), scorbut (carență de vitamina C),
anemie aplestică (afectarea măduvei hematoformatoare). 14 Valentin Stroescu, „Bazele
farmacologice ale practicii medicale“, Editura Medicală București, 1999, p. 98.

Vitamina K: efecte secundare

Suplimentele de vitamina K1 şi K2 sunt bine tolerate. Doze de 90 mg/zi, 24 de săptămâni pot produce reacții alergice şi disconfort gastric.
Administrarea vitaminei K1 poate determina alterarea senzației gustului, înroşirea feței, transpirație, bronhospasm, hipotensiune, tahicardie.
De aceea, administrarea i.v. trebuie să se facă lent.
Administrarea manodionei se evită la nou-născuți prematuri şi sugari fiindcă poate da anemie hemolitică, hiperbilirubinemie, favorizând icterul nuclear. Dozele mari de vitamina K pot reduce efectul medicației anticoagulante (ex. Warfarina). Persoanele care primesc tratament cu aceste produse trebuie să-şi controleze aportul zilnic de vitamina K. Suplimentele de vitamina A şi D pot prezenta un risc pentru statusul vitaminei K. Vitamina A interferează cu absorbția vitaminei K, iar doze mari de vitamina E scad nivelul seric al vitaminei D şi pot fi responsabile de sângerări. Toxicitatea datorată unui aport alimentar foarte mare este improbabilă deoarece, organismul elimină vitamina K mult mai rapid decât pe alta vitamine liposolubile.

Care este necesarul zilnic de vitamina K?

Necesarul zilnic recomandat de vitamina K este:
• copii până la un an: 0,005-0^)1 mg; copii între 1-10 ani: 0,015-0,03 mg;
• bărbați: 0^045-0,08 mg;
• femei’^045-0,065 mg;
• femei gravide: 0,0(p mg;
• femei care alăptează: 0,065 mg.

FITOMENADIONA se administrează oral şi parental.
La adulți 5-10 mg/zi i.v. în hemoragii obişnuite. În caz de supradozare a anticoagulantelor orale se administreză 20-100 mg/zi. Se fac determinări ale timpului de protrombină. Pentru nou-născuți se administreză 1 mg/kg i.m. într-o administrare şi se repetă la 23 zile. Pentru copii mai mari, 1-15 ani, se administrează 5-10 mg/zi i.m., 3 zile sau 10 mg/săptămână.
MENADIONA se administrează oral, evitându-se la nou-născuți prematuri şi sugari.

Bibliografie:
1. Cristea A. N., „Tratat de farmacologie“, Ed. Medicală, 2004 București.
2. Dobrescu D., „Farmacoterapie practică“, Ed. Medicală București, 1989.
3. Dumitrașcu V., „Farmacologie – Lucrări practice“, Ed. de Vest, Timișoara, 2009.
4. Fulga I., „Farmacologie“,Ed. Medicală, București, 2010.