Prostata și problemele de sănătate aferente

Glanda prostatică este înconjurată de o rețea de fibre musculare netede și țesut conjunctiv. Există, de asemenea, multe celule musculare netede și în interiorul prostatei. În timpul ejaculării, aceste celule musculare se contractă și împing cu forță lichidul seminal din prostată spre uretră.

Din punct de vedere anatomic, prostata este formată din trei zone distincte:

1. Zona de tranziție se găsește în interiorul glandei și este cea mai mică parte a prostatei (aproximativ 10%).
2. Zona centrală constituie aproximativ un sfert din masa totală a prostatei. Aici se găsesc canalul și vezicule seminale.
3. Zona periferică reprezintă partea principală a glandei prostatei – aproximativ 70% din masa prostatei.

În timp ce cancerul de prostată apare în principal în zona periferică, aproape toate simptomele de dificultate urinară apar și se dezvoltă în zona de tranziție a prostatei (1). Mărirea dimensiunii zonei de tranziție poate provoca îngustarea uretrei și obstrucționarea vezicii urinare, ceea ce poate afecta fluxul de urină.

Dificultatea de a urina devine mai puternică atunci când mușchii din partea inferioară a vezicii urinare încep să se contracte, indiferent de cantitatea de urină prezentă. În timp, această presiune constantă poate slăbi mușchii vezicii urinare și, în consecință, vezica nu va mai putea să se golească total.

Ce înseamnă hiperplazie benignă a prostatei sau prostata mărită?

Termenul medical pentru o prostată mărită este Hiperplazie Benignă a Prostatei (BPH). Cuvântul benign denotă o creștere care nu este canceroasă, iar cuvântul hiperplazie înseamnă o mărire sau creșterea anormală a celulelor din interiorul prostatei.

Este perfect normal ca prostata să crească în perioada pubertății, până ajunge aproximativ la dimensiunea unei nuci, după care se oprește. În jurul vârstei de 25 de ani, prostata începe să crească din nou, dar de data aceasta mult mai încet. Această creștere variază în funcție de o multitudine de factori, dar pare a fi afectată direct de prezența în exces a anumitor hormoni steroizi.

Sursele de formare a hormonilor steroizi în organism pot fi împărțite în două tipuri. Prima sursă, și principala, sunt glandele endocrine. La bărbați, glandele endocrine includ glandele suprarenale și testiculele. A doua sursă de hormoni steroizi din organism sunt țesuturile periferice. Acestea sunt țesuturi non-endocrine, precum ficatul, intestinul, grăsimea, pielea, rinichii și creierul.

Mărirea prostatei și dezechilibrele hormonale

Dezechilibrele hormonale par să joace un rol important în extinderea prostatei. Testosteronul este androgenul principal circulant la bărbați, 90-95% fiind sintetizat în celulele Leydig ale testiculului, cu 5-10% provenind de la suprarenale. Acest hormon androgen este implicat atât în dezvoltarea caracterelor sexuale masculine, cât și în menținerea funcției prostatei. Testosteronul, așa cum sunt toți hormonii steroizi, este slab solubil în apă și la eliberarea în circulație, se asociază cu diferite proteine, precum SHBG sau albumina, care îl transportă prin sistemul circulator pentru a ajunge la diferite țesuturi, precum prostata și pielea.

În prostată, testosteronul este transformat în dihidrotestosteron (DHT) prin 5a-reductază. DHT este androgenul primar în țesuturile prostatice, deoarece se leagă de AR (receptorul androgenic) mai puternic decât oricare alt hormon, el fiind responsabil atât pentru creșterea părului facial, corporal și îngroșarea vocii la bărbați, cât și pentru stimularea creșterii celulelor din interiorul glandei prostatice.

Legătura dintre estrogen și mărirea prostatei

Estrogenul este si el prezent la bărbați, într-o cantitate mai mică, și poate juca un rol în mărirea prostatei. Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc și nivelul de testosteron scade, proporția de estrogen crește și poate stimula creșterea prostatei (2). La bărbați, estrogenii pot fi găsiți sistemic în circulație și local în prostată. Estrogenii care circulă pot fi împărțiți  în:

• estrogeni endogeni (produși în interiorul corpului): estronul (E1), estradiol (E2) și estriol (E3)
• estrogeni exogeni (din surse externe corpului): fitoestrogeni, modulatori terapeutici selectivi ai receptorilor estrogeni (SERM) și disruptorii endocrini.

Dintre toate aceste forme, estradiolul (E2) s-a dovedit a fi un estrogen puternic, care duce la  mărirea prostatei. Bineînțeles, acest tip de estrogen are și un efect benefic, el fiind important pentru o varietate de procese fiziologice, inclusiv maturizarea și mineralizarea oaselor, dar și funcționarea optimă a metabolismului.

Efectele diferitelor tipuri de estrogeni asupra prostatei sunt complexe.

Nu putem spune același lucru si despre estrogenii exogeni, care în doze mari determină castrarea chimică din cauza suprimării secreției de hormon care eliberează gonadotropină. Acest lucru duce la scăderea secreției testiculare de androgeni și la o posibilă atrofie epitelială prostatică (3).

Știați că?

Un grup de xenoestrogeni găsiți în circulație – insecticidele – acționează ca estrogeni slabi sau ca anti-androgeni și au efecte adverse asupra reproducerii masculine (4). În plus, Bisfenolul-A (BPA) are efecte adverse asupra tactului urogenital inferior, el fiind găsit peste tot în zilele noastre, dar mai ales în recipientele alimentare din plastic.

Factori de risc pentru prostata mărită

Vârsta este un factor de risc major pentru o prostată mărită. Datele obținute din studiile de autopsie din întreaga lume sugerează că șansele pentru dezvoltarea BPH sunt de 10% pentru bărbații la 30 de ani, 20% pentru bărbații la 40 de ani, ajunge până la 50-60% pentru bărbații de 60 de ani și este de 80-90% pentru bărbații cu vârste cuprinse între 70 și 80 de ani. Cercetătorii concluzionează că toți bărbații care trăiesc suficient de mult vor dezvolta BPH la un moment dat (5).

Un alt factor de risc ar fi predispoziția genetică. Cercetările efectuate de Clinica Mayo au arătat că dintre cei 2.119 de bărbați implicați într-un studiu, 440 (21%) au raportat un istoric familial de prostată mărită. Aceste descoperiri sugerează că bărbații cu antecedente familiale de prostată mărită pot avea un risc crescut de dezvoltare a simptomelor de BPH.

Tratament alopat pentru problemele de prostată

Tratamentul depinde de severitatea simptomelor și de riscul pentru complicații. Majoritatea bărbaților cu prostată mărită prezintă simptome ușoare până la moderate, pe care le pot ține sub control fără să apeleze la o medicație serioasă. Totuși, pentru unii bărbați, simptomele pot fi extrem de deranjante sau chiar dureroase și se pot agrava în timp, astfel încât un plan de tratament este necesar.

Standardul de îngrijire medicală pentru o prostată mărită constă în prescrierea unui blocant alfa pentru a relaxa prostata, un inhibitor de 5-alfa reductază pentru a reduce dimensiunea prostatei sau ambele. În timp ce medicamentele sunt utile pentru mulți pacienți, unele pot afecta funcția sexuală a unui bărbat și de cele mai multe ori reduc, nu elimină simptomele.

În cazurile în care pacienții cu BPH au nevoie de tratament suplimentar, există o serie de proceduri chirurgicale, printre care și rezecția transuretrală a prostatei (eliminarea unei părți a prostatei) care ameliorează simptomele prin eliminarea nodulilor din zona de tranziție a prostatei. Printre efectele secundare ale acestei proceduri se numără sângerarea, incontinența urinară și disfuncția erectilă.

Castrarea chimică și cancerul de prostată

În cazurile de cancer la prostată, castrarea chimică este recomandată. Dar este acest lucru cea mai bună alegere?

Androgenii par să stimuleze creșterea celulelor din prostată și opresc apoptoza (moartea) celulelor canceroase din prostată. Din acest motiv, unul dintre tratamentele pentru cancerul de prostată este castrarea care declanșează moartea celulelor canceroase și încetinește creșterea celor normale (6). Cu toate acestea, castrarea este rareori curativă.

Deși terapia este de obicei tolerată, efectele secundare legate de deficiența de testosteron includ atrofia și slăbiciunea musculară, disfuncția erectilă, căderea părului, rezistența la insulină și diabetul zaharat, scăderea masei corporale și anemie. Deoarece estrogenii sunt obținuți din aromatizarea testosteronului, deficiența de estrogen se manifestă la bărbați prin bufeuri, densitate minerală osoasă redusă, risc crescut de fracturi, modificări de dispoziție, pierderea memoriei , ginecomastie și modificări ale lipidelor (7).

În ciuda acestor simptome fiziologice care afectează aproape fiecare organ, cantitatea androgenilor circulanți in cazul pacientului castrat nu este neapărat o reprezentare fiabilă a nivelului de androgeni la locul tumorii. Celulele canceroase de prostată dezvoltă o varietate de căi adaptative pentru a supraviețui în această situație.

Cu toate acestea, sunt tot mai multe studii care consideră eronată teoria conform căreia cancerul de prostată este o boală dependentă de hormoni, deoarece necesită androgeni pentru supraviețuire. Aceste studii susțin că pentru supraviețuirea tumorii, mai important este semnalul AR, care poate implica sau nu o legătură androgenă. Observăm acest lucru în cazul procedurii de castrare chimică. Celulele canceroase de prostată utilizează cinci mecanisme mediate prin AR pentru a promova creșterea tumorii, dintre care doar trei depind de semnalizarea legăturii androgenice.

Primul mecanism dependent de aceste legături poate apărea deoarece celulele canceroase continuă să fie expuse la androgeni, chiar după castrarea chimică. Sursa poate fi din conversia androgenilor produși în glanda suprarenală. Glanda suprarenală importă colesterolul sau îl sintetizează de novo din acetat pentru a face un compus care servește ca substrat pentru o enzimă ce participă activ la această conversie.

Al doilea mecanism îl reprezintă mutațiile care activează AR și permit legarea AR de androgeni non-gonadali (produsi în glandele suprarenale sau țesuturi periferice), ceea ce în mod normal nu s-ar întâmpla. Aceste mutații pot să crească sensibilitatea AR la moleculele de steroizi non-androgeni, cum ar fi estrogenul, progesteronul sau hormonii corticosteroizi (8).

Al treilea mecanism este asociat cu niveluri crescute de proteina de transport (wild type) care promovează multiplicarea celulară fără o mutație specifică.

Pe lângă acestea, s-a observat că ar mai fi o cale care pare că ocolește complet semnalizarea AR. S-a demonstrat că terapia de castrare la șoareci declanșează un răspuns inflamator eliberat de celulele care mor. Factorii pro-inflamatori produși prin moartea celulelor canceroase de prostată provoacă infiltrarea celulelor B și T. Celulele B care se infiltrează produc limfotoxină și factori care cresc semnalizarea Stat3, care este vitală pentru promovarea supraviețuirii fără hormoni a celulelor canceroase de prostată. În mod similar, reglarea proteinei anti-apoptotice Bcl-2 protejează celulele canceroase de apoptoză indusă de castrare.

Cancerul de prostată. Concluzii

În ciuda progreselor în diagnosticul și managementul cancerului de prostată, rata mortalității în aceste cazuri rămâne ridicată. Terapia de deprivare a androgenilor (ADT) a fost standardul de îngrijire a cancerului de prostată. Din păcate, progresia către cancerul de prostată rezistent la castrare (CRPC) apare în termen de 2-3 ani de la inițierea ADT.

După cum am precizat mai sus, mai multe mecanisme de rezistență contribuie la progresia către boli rezistente la castrare, iar receptorul de androgeni (AR) rămâne un factor important în această evoluție. Înțelegerea mai în profunzime a acestor mecanisme și evaluarea compatibilității tratamentului cu condițiile fiziologice ale fiecărui pacient ar putea fi ceva de considerat pe viitor.

Tratamente naturiste pentru afecțiunile prostatei

Înainte de a urma orice terapii naturiste, în special în tratamentul cancerului de prostată, consultați un cadru medical. Medicul/ terapeutul care vă are în grijă poate adapta medicația și vă poate sfătui ce opțiuni alternative ar fi mai compatibile cu tratamentul pe care îl urmați. Unele dintre acestea ar putea fi dăunătoare atunci când sunt utilizate cu medicamente alopate.

Stilul de viață și modificările de dietă

Anumite modificări ale stilului de viață pot ajuta la ameliorarea simptomelor de prostată mărită.

• Evitați alcoolul și cofeina.
• Încercați să urinați cel puțin o dată la trei ore.
• Deveniți activ fizic.
• Mențineți o greutate sănătoasă.
• Creșteti aportul de grăsimi sănătoase (cum ar fi alimentele omega 3).
• Evitați consumul mare de carne și lactate. Conform cercetărilor efectuate în Suedia, consumul ridicat de produse lactate și carne a fost legat de un risc mai mare de cancer de prostată. Cercetările arată că bărbații cu un aport mai mare de calciu au avut o creștere de 4,6 ori a riscului de cancer de prostată în comparație cu bărbații cu un aport scăzut de calciu total.

Studiile privind aportul de carne roșie sunt relativ consistente în ceea ce privește raporturile de risc de 1,5 până la 2,0 atunci când se compară categoriile de consum mai mari cu cele mai mici. Acest lucru se poate datora efectelor cărnii asupra profilurilor hormonale și posibilelor efecte cancerigene ale compușilor generați la gătirea cărnii la temperaturi ridicate.

Exerciții kegel pentru zona pelviană

Aceste exerciții pot ajuta bărbații să întărească mușchii pelvieni, îmbunătățind pierderea involuntară sau anormală de urină la bărbații cu prostată mărită. Efectuarea acestor exerciții, care implică contractarea și apoi eliberarea mușchiului, ajută la susținerea vezicii urinare și la închiderea sfincterului. În general, se recomandă ca bărbații să practice antrenamentul de trei până la cinci ori pe zi.

Pentru mai multe informații despre aceste exerciții vizitați:

https://www.youtube.com/watch?v=idxkLOpfdvE&t=82s

Suplimente din plante

Genisteina este un izoflavonoid care se găsește în soia și este prezent la niveluri ridicate în dietele tradiționale japoneze și chineze (9). Genisteina afectează atât căile de semnalizare ale estrogenului, cât și ale androgenilor. Conținutul de fitoestrogeni reduc producția de testosteron, care agravează dezvoltarea cancerului de prostată.

Resveratrolul găsit în multe specii și produse de plante, inclusiv vinul roșu, are efecte antiproliferative și antioxidante consistente (10).

Roșiile (în special atunci când sunt fierte) oferă licopen, care este esențial pentru sănătatea prostatei. Cercetările arată că un consum ridicat de roșii fierte poate contribui pozitiv în prevenirea cancerului de prostată (11).

Saw palmetto conține acizi grași cu lanț lung și fitosteroli.  Acești compuși inhibă acțiunea enzimei 5a-reductazei, dar interesant nu afectează expresia PSA și acest efect se datorează acizilor grași (laurici, linoleici, linolenici și miristici) din extract (12).

Pygeum africanum inhibă proliferarea fibroblastelor și are efecte antiestrogenice și antiinflamatoare mediate de inhibarea leucotrienelor (13).

Semințele de dovleac și uleiul din semințe de dovleac ajută la sănătatea prostatei datorită conținutului ridicat de antioxidanți și vitamine liposolubile. Semințele de dovleac conțin zinc, care acționează ca un diuretic pentru a ajuta la golirea vezicii urinare, reducând inflamația.

Atenționări pentru pacienții cu BPH

Bărbații cu prostată mărită ar trebui să aibă grijă și să consulte cadrele medicale înainte de a lua medicamente precum decongestionante și antihistaminice (răceli și alergii), deoarece pot agrava simptomele urinare, împiedicând relaxarea mușchilor din prostată și vezica urinară, blocând astfel circulația liberă a urinei.

Resurse:

1. McNeal JE. Originea și evoluția extinderii benigne a prostatei. Investiti Urol. 1978; 15 : 340–345.
2. Ellem SJ, Risbridger GP. The dual, opposing roles of estrogen in the prostate. Ann N Y Acad Sci. 2009;1155:174–186.
3. Jin B, Turner L, Walters WA, Handelsman DJ. Efectele tratamentului cronic cu doze mari de androgeni sau estrogeni asupra prostatei umane [corectate] J Clin Endocrinol Metab. 1996; 81 : 4290–4295.
4. Sikka SC, Wang R. Disruptoare endocrine și efecte estrogenice pe axa reproductivă masculină. Revista asiatică de andrologie. 2008; 10 : 134–145.
5. Roehrborn C.G. Benign Prostatic Hyperplasia: An Overview. Rev. Urol. 2005;7:S3–S14.
6. Denmeade SR, Lin XS & Isaacs JT Role of programmed (apoptotic) cell death during the progression and therapy for prostate cancer. Prostate 1996; 28 251–265.
7. S.J. Freedland, J. Eastham, N. Shore. Androgen deprivation therapy and estrogen deficiency induced adverse effects in the treatment of prostate cancer. Prostate Cancer Prostatic Dis., 12 (2009), pp. 333-338.
8. J. Veldscholte, M. Voorhorst-Ogink, Joan Bolt-de Vries, et al. Unusual specificity of the androgen receptor in the human prostate tumor cell line LNCaP: High affinity for progestagenic and estrogenic steroids, Biochimica et Biophysica Acta (BBA) – Molecular Cell Research, 1990; 1052 (1), 187-194.
9. Geller J, Sionit L, Partido C, Li L, Tan X, Youngkin T, Nachtsheim D, Hoffman RM. Genistein inhibits the growth of human-patient BPH and prostate cancer in histoculture. The Prostate. 1998;34:75–79.
10. Hsieh TC, Wu JM. Differential effects on growth, cell cycle arrest, and induction of apoptosis by resveratrol in human prostate cancer cell lines. Experimental cell research. 1999;249:109–115.
11. Chen J1, Song Y, Zhang L. Lycopene/tomato consumption and the risk of prostate cancer: a systematic review and meta-analysis of prospective studies. J Nutr Sci Vitaminol (Tokyo). 2013;59(3):213-23.
12. Buck AC. Is there a scientific basis for the therapeutic effects of serenoa repens in benign prostatic hyperplasia? Mechanisms of action. J Urol. 2004;172:1792–1799.
13. M, Schleich S, Roell D, Schubert U, Tanner T, Claessens F, Matusch R, Baniahmad A. NBBS isolated from Pygeum africanum bark exhibits androgen antagonistic activity, inhibits AR nuclear translocation and prostate cancer cell growth. Investigational new drugs. 2010;28:729–743.