Lipsa de vitamine este o problemă veche, nu doar a omului modern. Revista interbelică „Sănătatea și viața fericită” publică, în ediția din octombrie 1932, un amplu articol despre „Avitaminose (Boale din lipsa de vitamine)”.
„Lipsa ori insuficiența de vitamine în corpul omului și al animalelor determină maladii, pe cari medicina le numește: avitaminose”, notează autorul articolului, dr. I. St. Furtună.
Încă de atunci se cunoștea faptul că avitaminozele sunt silențioase, determinând boli latente și simptome inexplicabile. Starea generală de oboseală, indispozițiile, tristețea inexplicabilă erau puse, ca și acum, în legătură cu lipsa vitaminelor.
Remarcabil este faptul că articolul apare în 1932, perioadă în care vitaminele erau din plin în vizorul lumii medicale, specialiștii semnalând deja publicului larg importanța acestora. Spre exemplu, în perioada 1928-1933, cercetătorii maghiari Joseph L. Svirbely și Albert Szent-Gyorgye lucrau la izolarea vitaminei C, reușind în 1933 să descopere acidul ascorbic – vitamina C de sinteză.
Iată cât de actuale sunt sfaturile publicate atunci pentru a beneficia de un aport optim de vitamine:
„Trebuie negreșit să avem în vedere aceste legi alimentare:
- Să avem la fiecare masă, de prânz și de seara, o salată crudă și fructe coapte, naturale, curate, nefierte.
- Să întrebuințăm la facerea salatei zeamă proaspătă de lămâie și untdelemn.
- Să mâncăm multe vitamine D, atunci când avem mâncăruri făinoase (paste făinoase, macaroane, orez, cartofi) și zaharoase.
- Să luăm la toate cele trei mese unt proaspăt pe pâine sau în legumele fierte.
- Când nu mâncăm carne sau pește fript, să avem brânză proaspătă sau brânzeturi grase, puțin sărate.
- Să renunțăm la alcool înainte, în timpul și imediat după mese.”
Sursa:
- Revista „Sănătatea și viața fericită”, nr. 15-16, octombrie 1932
