Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor (Pătimirilor) este perioada ce urmează după Postul de 40 de zile din perioada prepascală, fiind o săptămână mai aspră de post, în care ne amintim de pătimirile lui Hristos din aceste zile. Această săptămână de post este cea mai veche din istoria Bisericii, constituindu-se într-un puternic îndemn de înnoire sufletească. Cuvântul „patimi“ se referă, adesea, atât la păcatele repetate, cât și la dureri sau chinuri. Această utilizare sinonimică ne arată că păcatul și suferința sunt strâns legate. Totuși, pentru a desemna suferințele trăite de către Mântuitorul Hristos înainte de Învierea Sa vom folosi termenul de „pătimiri“.
Iubirea care învinge moartea
În această săptămână retrăim zilele dinaintea morții Mântuitorului Hristos pe crucea de pe Golgota și vedem cum ramurile de finic se transformă în piroane. Totuși, chiar și răstignit, Hristos ține partea oamenilor. În deschiderea Crucii, El se sfârșește îmbrățișând întreaga omenire. În tensiunea și drama pătimirilor, Mântuitorul lumii nu încetează nicio clipă să ia apărarea omenirii, pe care o cuprinde mereu în iubirea Sa. Prin propriul Său exemplu, Hristos ne-a învățat să nu ocolim pătimirile, ci să le înțelegem astfel încât să ne aflăm în interiorul Împărăției Cerurilor. Dumnezeu Întrupat nu ne spune că nu vom mai suferi, ci ne învață cum să transfigurăm această suferință.
Dragostea lui Hristos este necondiționată, nesfârșită și îmbrățișează suferința fiecăruia în parte. El ne arată, prin legătura dintre taina Crucii și taina Învierii, că iubirea învinge moartea. Deniile sunt slujbele specifice acestei perioade, momente liturgice cu o puternică încărcătură psihologică și duhovnicească, în care sobrietatea și tristețea sunt împletite cu pocăința și nădejdea. În Săptămâna Mare ne gândim la lucruri mari și minunate și încercăm să-L urmăm pe Hristos, fiecare după puterea noastră, urmând ca apoi să înviem împreună cu El.
Pătimirile Celui fără patimi
Luni, în Săptămâna Pătimirilor, se face pomenirea patriarhului Iosif din Vechiul Testament, care a fost vândut de frații săi cu treizeci de arginți, ca o preînchipuire a trădării săvârșite de Iuda.
În ziua de Marți ni se amintește de pilda celor zece fecioare, un exemplu pentru felul în care trebuie să fim mereu în stare de veghe și aproape de Hristos.
În Miercurea Mare se face pomenirea femeii păcătoase, care a spălat cu lacrimi și a uns cu mir picioarele Mântuitorului, înaintea pătimirilor Sale, ca simbol al căinței și al schimbării vieții.
Joia Pătimirilor amintește de patru evenimente din viața Mântuitorului Iisus Hristos: spălarea picioarelor ucenicilor (ca exemplu de smerenie și slujire), Cina cea de Taină (în cadrul căreia a fost instituită Sfânta Împărtășanie), rugăciunea arhierească și vinderea Domnului.
În Vinerea cea Mare, numită și „Paștile Crucii“, se pomenesc înfricoșătoarele pătimiri ale lui Hristos pentru mântuirea lumii.
În Sâmbăta Mare se prăznuiește îngroparea lui Hristos cu trupul, pogorârea la iad și omorârea morții.
Pătimirile care vindecă patimile
În Săptămâna Mare e bine ca toți credincioșii să fie împăcați cu toată lumea, să ierte și să-și ceară iertare. În tradiția românească, în această săptămână se face curățenie generală în gospodărie și în casă, se fac reparații și se curăță grajdurile animalelor. În unele zone ale țării, oamenii poartă chiar haine de doliu, iar casa o îmbracă tot în negru sau albastru închis.
Săptămâna Pătimirilor ne cheamă să participăm în mod special la pătimirile Domnului, știind că doar în acest fel ne vom putea despătimi. Hristos a suferit pătimiri pentru a ne vindeca de patimi. Și astfel ne-a oferit îndrăzneala de a birui chiar și moartea!
