Februarie este considerată o lună a iubirii, mai ales datorită Zilei Îndrăgostiților, care este invariabil legată de numele Sfântului Valentin. Dincolo de componenta de marketing a acestei sărbători, există o istorie a împletirii dintre practicile păgâne și moștenirea creștină. Atât creștinii ortodocși, cât și cei romano-catolici sărbătoresc sfinți cu numele de Valentin, însă doar în Biserica Romano-Catolică ziua de 14 februarie este închinată Sfântului Valentin.
Sărbătoarea Sf. Valentin – o încercare de a contracara Lupercaliile păgâne
Istoria începutului sărbătoririi Sf. Valentin are legătură cu sărbătoarea Lupercaliilor. În Roma antică, anual în jurul datei de 14 februarie, se sărbătoreau Lupercaliile, închinate zeului fertilității, păstorilor și turmelor sale. Cu acest prilej, preoții păgâni și tinerii deghizați în pieile animalelor sacrificate alergau pe străzile orașului și biciuiau pe oricine întâlneau în cale, acest lucru fiind considerat aducător de noroc. În special femeile căutau să fie biciuite întrucât se considera că vor avea o sarcină și o naștere ușoare. Ziua se încheia cu o petrecere și o masă copioasă, unde se formau și viitoarele cupluri de îndrăgostiți. În încercarea de a contracara această sărbătoare păgână, în anul 496 papa Gelasiu I instituie în ziua de 14 februarie sărbătoarea Sfântului Valentin, care a fost canonizat pentru propovăduirea creştinismului în rândul tinerilor în timpurile lui Claudius II.
Jertfa preotului Valentin, model de dragoste creștină
Preotul creștin Valentin a trăit în timpul împăratului roman Claudius al II-lea care era, la acea vreme, în plină campanie de război. Împăratul se confrunta cu o problemă gravă: tinerii nu se mai înrolau în campaniile militare pentru că nu voiau să-și părăsească prietenele și soțiile. Din acest motiv, împăratul a interzis logodnele și nunțile în Roma.
Preotul Valentin, neputând răbda păgubirea sufletească a tinerilor, pentru că majoritatea căzuseră pradă păcatului, dedându-se la desfrâu, a început să cunune, în secret, cuplurile de tineri ce apelau la el. Când împăratul Claudius a aflat că preotul Valentin a nesocotit hotărârea sa, l-a întemnițat. În timp ce se afla în închisoare, el ar fi vindecat-o pe fiica gardianului său, Asterius. Se pare că, înainte de execuţie, i-ar fi trimis acesteia o scrisoare pe care a semnat-o cu „al tău Valentin“, în semn de bun rămas. Întrucât împăratul Claudius II prigonea creştinii şi se conducea în viaţă după cărţile sibiline, l-a decapitat pe Sf. Valentin chiar în ziua sărbătoririi Zeiţei Iuna, la 14 Februarie 269. Arheologii au descoperit o biserică antică și un mormânt care poartă numele Sfântului Valentin, iar moaștele sale se află acum în Biserica Sf. Praxedes.
Sărbătoarea redeşteptării la o viaţă nouă și a iubirii dătătoare de viaţă
Un alt motiv al acestui faimos patronaj legat de ziua îndrăgostiților ar fi ipoteza că în această zi, 14 februarie, se împerechează păsările. Această credință vine din secolul al XIV-lea, fiind ideea poetului englez Geoffrey Chaucer. Deoarece în Evul Mediu se credea că, în această zi, păsările, simţind apropierea primăverii, începeau să-şi facă cuiburile, s-a considerat că sărbătoarea Sfântului Valentin este începutul redeşteptării anuale la viaţa nouă, a iubirii dătătoare de viaţă.
În anul 1496, ziua de Sf. Valentin este aleasă oficial în Franța ca zi a îndrăgostiților. În decursul secolului următor, sărbătoarea se răspândește apoi în toată Europa, ajungând ușor-ușor la faima de astăzi. Curând, romantismul asociat cu Ziua Sfântului Valentin a devenit o tradiție în literatura medievală a cavalerilor. De asemenea, nobilii din societea engleză a acelor vremuri au început să trimită iubitelor sau soțiilor scrisori de dragoste, semnate „al tău Valentin“. Și femeile au început să folosească această zi pentru a face declarații de dragoste, fiind celebre versurile Ofeliei din piesa lui William Shakespeare, Hamlet. „Mâine-i Sfântul Valentin/ Dis de dimineață/ La fereastră iată-ți vin, /Ca să-ți fiu mireasă…”.
Dragobetele – simbolul românesc al iubirii și renașterii
Sfântul Ierarh Mucenic Valentin, socotit drept Sfântul Valentin al Ortodoxiei, este prăznuit pe 30 iulie. O parte din moaștele Sfântului Valentin, episcopul Umbriei, au fost dăruite în anul 2005 de către Episcopia din Terni, Italia, pentru Biserica Delea Nouă – Calist din București. În calendarul ortodox mai sunt întâlniți și alți sfinți care au purtat acest nume: Sfinții Mucenici Marcu, Sotirih și Valentin (24 octombrie), Sfânta Muceniță Valentina (10 februarie), Sfântul Mucenic Valent (16 februarie), Sfântul Mucenic Valentin (24 aprilie), Sfântul Valentin Preotul (6 iulie) și Sfânta Muceniță Valentina (18 iulie).
În România, sărbătoarea tradițională pentru îndrăgostiți este Dragobetele și se celebrează pe 24 februarie. Aceasta nu este o sărbatoare religioasă, ci provine din zona folclorului românesc tradițional și poartă numele fiului Babei Dochia, Dragobete. Ea simbolizează fiorul iubirii, dar marchează și începutul primăverii, anotimpul în care întreaga natură renaște.
