Din punct de vedere religios, postul reprezintă o rânduială disciplinară prin care Biserica îndrumă viaţa credincioşilor pe căile creştine, ale virtuţii şi cinstirii lui Dumnezeu. Postul, adică abţinerea totală sau parţială de la anumite alimente (numite „de dulce”), pe un timp mai scurt sau mai îndelungat, constituie un obicei foarte vechi şi îl întâlnim la aproape toate popoarele de-a lungul veacurilor.
Credincioşii posteau în semn de tristeţe sau ca pregătire pentru marile ceremonii religioase, în timpul cărora se rugau şi invocau ajutorul divin. Ca aşezământ religios şi în legătură cu misterele, în timpurile precreştine, el ţintea nu numai către scopuri religioase, ca purificare a sufletului, ci şi către scopuri igienice cu privire la trup, întrucât preoţii unor religii erau în acelaşi timp şi medici. În Grecia antică, postul era considerat deopotrivă ca mijloc de purificare şi de curăţire în vederea apropierii de zei, iar romanii cinsteau prin post pe Demetra şi pe Jupiter.
Postul în istorie
În religia mozaică a Vechiului Testament, postul era reglementat prin Legea lui Moise: postul Curăţirii sau al Ispăşirii (ţinut în ziua a zecea, din luna a şaptea), la care s-au adăugat după captivitatea babiloniană şi zilele din alte luni, alături de postul din ajunul zilei de Purim. În vremea Mântuitorului, evreii mai zeloşi posteau una sau mai multe zile din lună, iar fariseii ţineau două zile pe săptămână (lunea şi joia) şi le asociau cu rugăciuni şi fapte de milostenie. Mai existau şi posturi particulare, impuse de anumite împrejurări. De exemplu, Moise a postit 40 de zile pe Muntele Sinai, înainte de a primi tablele Legii. Iisus Însuşi a practicat postul timp de 40 de zile înainte de a-şi începe activitatea ca Învăţător.
În grădina Edenului, Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot soiul de pomi plăcuţi la vedere şi buni la gust, dar tot El i-a dat poruncă lui Adam să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Această interdicţie din paradis este practic primul îndemn la postire. De acum înainte se poate spune că postul a însoţit întotdeauna acţiunea vitală de a mânca. Postul nu este nici o pedeapsă, nici o restricţie, ci mai degrabă un alt fel de a mânca, un fel complementar de a te bucura, ajungând până la punctul de a deveni o nevoie spirituală vitală. În orice caz, cel care posteşte poate descoperi cum adesea mâncarea de post este mai gustoasă decât mâncarea abundentă din toate zilele. Unul din scopurile postului poate fi considerat frumuseţea, aşa cum o dovedeşte episodul cu cei trei tineri prizonieri la curtea regelui Nabucodonosor, regele Babilonului. La capătul a zece zile de post cu legume şi cu apă, ei s-au înfăţişat mult mai bine decât toţi tinerii care mâncaseră din bucatele regelui.
Postul – nu doar abținere de la mâncare și băutură
În creştinism s-a accentuat mai ales sensul spiritual al postului, considerându-se că adevărata postire nu înseamnă numai abţinerea de la mâncare şi băutură, ci trebuie să fie o continuă strădanie de a domina, cu spiritul şi voinţa, instinctele, patimile şi pornirile inferioare ale trupului. Postul adevărat este o cale spre desăvârşirea sufletului prin progresul în virtute, iar ca act de cult înseamnă jerftă de evlavie, căinţă şi supunere faţă de Dumnezeu, tinzând la stabilirea unui echilibru lăuntric, în care spiritul să domine viaţa omului. Astfel, postul devine un auxiliar al efortului de desăvârşire, un mijloc şi nu un scop în sine. Postul extern sau de bucate se desăvârşeşte prin postul intern sau de păcate, conducând prin rugăciune la comuniunea cu Dumnezeu.
În ortodoxie, felul în care trebuie să se ţină posturile a fost reglementat de sinoadele ecumenice. Postul integral (ajunare) constă în abţinerea de la mâncare un timp îndelungat (de la o zi la 40 de zile), iar postul aspru (xirofagia) presupune hrană uscată, fără nimic gătit. Postul comun, obişnuit, permite hrană gătită cu ulei, evitându-se produsele de origine animală (carne, lapte, brânză, ouă). Romano-catolicii recomandă în post numai înlăturarea cărnii, restul alimentelor fiind permise. Postul uşor (dezlegarea) permite consumarea produselor din peşte şi a vinului.
În afară de postul religios, există şi un post pur igienic, pentru păstrarea sănătăţii, recomandat chiar de medicină ca mijloc de vindecare, pentru redresarea organismului obosit şi intoxicat de hrana prea îmbelşugată. Hipocrate, celebrul medic al antichităţii păgâne, atribuia longevitatea sa postului, spunând că niciodată nu s-a ridicat de la masă fiind sătul. Filosoful Pitagora propovăduia asceza – un mod de viaţă care se baza pe post şi abstinenţă. Sfântul Antonie cel Mare a trăit 105 ani, practicând un post riguros timp de peste 80 de ani, la fel ca mulţi alţi pustnici care pot fi daţi ca exemple de longevitate. Greco-romanii practicau postul sub ambele forme: religios şi igienic, iar egiptenii şi babilonienii îl practicau pentru a-şi ispăşi păcatele (post de penitenţă). Budiştii şi brahmanii îl ţineau ca o regulă de viaţă, iar mahomedanii au numit postul Ramadan sau Ramazan, recomandând ajunarea pentru întreaga zi, timp de aproape o lună pe an.
Beneficiile fiziologice ale postului
Dr. Joel Fuhrman este autorul cărţii „Postul şi alimentaţia pentru sănătate” şi un susţinător fervent al dietei bazate pe legume pentru longevitate, o sănătate superioară şi protecţia de boli. „Postul accelerează procesul de vindecare şi permite organismului să se recupereze în urma unor boli grave într-un interval de timp destul de scurt. În experienţa mea am văzut cum postul a vindecat artrita, a eliminat afecţiunile cronice ale pielii cum ar fi psoriazisul şi eczemele, a îmbunătăţit starea tractului digestiv la pacienţii cu colită ulcerativă şi a eliminat chiar hipertensiunea arterială şi anghina pectorală”, declară dr. Fuhram.
Postul a fost folosit în diferitele tradiţii religioase din întreaga lume pentru îmbunătăţirea sănătăţii, pentru consolidarea autocontrolului şi pentru sporirea angajamentului spiritual. De la Biblie şi Coran până la textele medicale ale Greciei antice, abstinenţa de la mâncare şi băutură a jucat un rol central în tratamentul bolilor. Efectele fiziologice ale postului au fost bine cercetate şi documentate, acest proces incluzând modificări specifice în metabolism pentru conservarea energiei. În starea de post, ţesuturile neesenţiale cum ar fi grăsimile, sunt utilizate drept combustibil, în timp ce organele vitale sunt protejate. Pregătirea pentru orice post ar trebui să înceapă cu o zi în care să mâncaţi mai uşor, pentru a permite organismului să se adapteze.
Prima cercetare publicată referitoare la efectele terapeutice ale postului a apărut în Occident, în secolul al XIX-lea. Au urmat apoi studii documentate despre efectele pozitive ale postului împotriva obezităţii, bolilor cardiovasculare, tulburărilor imunologice, diabetului, bolilor de piele, alergiilor, artritei şi a afecţiunilor gastro-intestinale. În orice caz, principiul esenţial pe care-l regăsim aici se bazează pe faptul că postul permite corpului dumneavoastră, care este suprasolicitat la digestie, să se odihnească. Prin plasarea unei cantităţi mai mici de alimente în tractul gastro-intestinal, pielea, ficatul şi rinichii au posibilitatea de a elimina mult mai eficient toxinele.
Sir Robert McCarrison a fost printre primii care au obsevat că persoanele care includ postul în dieta lor sunt mai sănătoase, corelând obiceiurile alimentare şi valoarea nutritivă a alimentelor cu starea de sănătate a oamenilor. Un studiu efectuat de cercetătorii norvegieni în cazul pacienţilor cu poliartrită reumatoidă a relevat faptul că postul poate fi un tratament eficient pentru starea lor. Pacienţii care au păstrat obiceiurile alimentare sănătoase şi au menţinut un post săptămânal au fost capabili să-şi susţină beneficiile, în timp ce persoanele care au revenit la obiceiurile nesănătoase au pierdut beneficiile dobândite în perioada de post.
Postul și întărirea sistemului imunitar
„Postul vă oferă posibilitatea de a întrerupe, reflecta şi decide asupra schimbării vieţii dumneavoastră”. Alte studii au arătat că postul provoacă schimbări la nivelul structurii biomecanice, inclusiv sporirea producerii hormonilor de creştere de către glanda pituitară, având efecte benefice în întărirea sistemului imunitar. O cercetare sub supraveghere medicală realizată de dr. Alan Goldhamer a concluzionat că postul reduce durata dependenţei de nicotină, cocaină şi alcool, suferite după eliminarea acestora. Dr. Goldhamer a arătat că postul este deosebit de eficient şi în contracararea fibromului uterin, constatând că o perioadă de post poate reduce dimensiunea şi efectul unor astfel de tumori, permiţând chiar ca medicaţia şi intervenţiile chirurgicale să fie evitate. Un experiment similar a avut succes şi în cazul chisturilor ovariene şi a displaziei de col uterin. De asemenea, 98% dintre pacienţii cu hipertensiune arterială au reuşit să-şi asigure şi să-şi menţină tensiunea normală prin intermediul postului, fără medicaţie. Câteva cercetări au scos la iveală şi faptul că restricţia calorică a avut efecte pozitive asupra producţiei de hormoni tiroidieni, dar şi asupra activităţii locomotorii.
Dr. Ralph Cinques sintetizează, dincolo de orice dogmă sau studiu ştiinţific, beneficiile şi importanţa postului: „Un aspect important al postului este că pune un interval între comportamentul cu care v-aţi obişnuit şi comportamnetul la care aspiraţi. Avem tendinţa de a ne crea obiceiuri, iar aceste moduri în care suntem obişnuiţi să mâncăm şi să trăim devin la fel de naturale pentru noi ca şi respiraţia. De aceea, este destul de dificil pentru oameni să renunţe la obiceiurile greşite. Dar postul aduce în stilul dumneavoastră de viaţă o oprire bruscă, oferindu-vă posibilitatea de a întrerupe, reflecta şi decide asupra schimbării vieţii dumneavoastră. Acest lucru vă permite să lăsaţi la o parte trecutul şi să porniţi într-o direcţie nouă, cu un suflu mult mai pozitiv”.
