Cu alte cuvinte, expresia „Ești ceea ce mănânci” este mai mult decât o alăturare de cuvinte. Ea reprezintă dovada clară că modul în care alegem să ne hrănim dictează nu doar nevoile noastre (fie că vorbim despre cele fizice, emoționale sau spirituale) pe care uneori ni le satisfacem prin diverse pofte, ci și starea generală de sănătate a corpului nostru.
În cadrul acestei emisiuni, Luana a discutat mai multe despre cum a evoluat gastronomia de-a lungul timpului și ce reprezintă în momentul prezent pentru noi, alături de Elena Blănaru, biolog, specialist în nutriție.
Cum mânca românul de odinioară?
Știm prea bine de la orele de istorie din școala generală că poporul român s-a format în mare parte prin contopirea dintre daci și romani. Acest lucru desigur că este adevărat însă, de-a lungul timpului, țara noastră a primit sub „aripa” sa mult mai multe popoare și naționalități, fiecare venind cu tradițiile și obiceiurile locului și primind la rândul lor alimente și obiceiuri alimentare specifice locului.
Însă, trecând anii, nici gastronomia nu a rămas pe loc, ca să nu mai amintim de progresul tehnologic, așa-numitul „mâncat intuitiv” pierzând teren în fața mâncatului „de nevoie”. De aceea, discutăm despre înlocuirea acelor alimente bune, sănătoase, bogate în nutrienți, cu cele procesate, aditivate și transformate astfel încât gustul să fie unul n„u doar delicios, ci și să creeze dependență, dar compoziția să cuprindă numai ingrediente de proastă calitate. Totodată, nu doar că mâncatul intuitiv a devenit un concept și un mod de viață învechit, dar corpul a devenit avid după mâncare, dând senzația permanentă de foame. Aici este vorba despre o nevoie a creierului de a primi nutrienți, pe care nu îi dobândește din alimentele nesănătoase, generând în scurt timp aceeași nevoie pe care o perpetuează la nesfârșit, până când, în cel mai bun caz, primește hrana potrivită.
Avem carențe de nutrienți, deși avem mâncare suficientă
Odată cu Revoluția Industrială, oamenii au înțeles că viața bazată pe un consum minim și foarte econom reprezintă ceva ce ține de domeniul trecutului. De aceea, mâncarea nu a mai reprezentat o raritate, ea a început să se producă în cantități mari și repede, dar mai ales s-a ținut cont că trebuie mâncată într-un timp scurt, pentru că lumea devenea din ce în ce mai grăbită. Așadar, cantitatea a trecut pe poziție fruntașă, lăsând în urmă calitatea, ascunsă în spatele unui ambalaj aspectuos și atrăgător.
Postim, dar cu toate acestea suferim de boli inflamatorii
Postul nu reprezintă doar oprirea alimentelor de origine animală, pentru că el înseamnă, de fapt, un stil de viață. Înseamnă crearea unui obicei sănătos, în timpul căruia atât stomacul se oprește din a cere mâncare, dar și mintea din a rula scenarii toxice și nevoi care nu fac bine trupului și sufletului.
Totuși, chiar dacă în România este predominantă religia creștin-ortodoxă, iar foarte multe persoane aleg să țină post pe parcursul anului, bolile inflamatorii nu încetează să apară și să creeze suferință. De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că, deși oprim alimentele animale, cantitatea de mâncare pe care o consumăm este aceeași, nerespectând practic rolul postului, adică acela de a face curățenie generală printr-o alimentație mai sănătoasă și mai redusă. Astfel, o atitudine sănătoasă în ceea ce privește postul ar fi în primul rând aceea de a înlocui grăsimile nesănătoase (de exemplu, uleiul de floarea soarelui care este un aliment pro-inflamator) cu cele sănătoase (pe care le găsim în nuci, avocado, semințe crude, fasole, mazăre, linte etc.).
Ce puteți afla dacă urmăriți emisiunea?
- Care este istoria gastronomiei românești? Cum se hrăneau țăranii de odinioară?
- Cât de „populară” este mâncarea, din cele mai vechi timpuri, până astăzi?
- Condimentele – medicamente naturale?
- Dacă trăim cu mai puțin, suntem mai fericiți? Dar viața noastră?
- Plăcerea nu înseamnă întotdeauna beneficii pe termen lung. Ce să facem ca să le avem pe amândouă?
Vă invităm să accesați întregul material video aflat la începutul acestui articol.
Vizionare plăcută!
